„Doamna, ne mai jucăm și noi astăzi?”
Așa m-au întâmpinat ieri elevii de clasa a 8 a din programul de pregătire mentală și emoțională pentru un examen de la școala din Strejnic.
Ce înseamnă pentru ei joacă?
Joacă înseamnă să dăm băncile la perete și să stăm pe scaune în semicerc astfel încât să creăm un spațiu intim în care să putem povesti și să ne vedem unii cu alții.
Joacă înseamnă să îi surprinzi tot timpul cu un exercițiu nou în care ei să își poată explora lumea mentală și emoțională.
Ieri i-am întrebat, de exemplu, ce înseamnă să meditezi și nu mă refer la meditațiile de la mate și română, ci la tehnica de liniștire a minții. I-am întrebat dacă au practicat meditația până acum. Mulți dintre ei au asociat imediat meditația cu practica yoga, dar niciunul nu știa exact ce presupune această metodă. Așa că ne-am așezat confortabili pe scaune, am închis ochii și ne-am concentrat atenția pe respirație. Nu ne-a ieșit din prima. Fiind ceva nou li s-a părut amuzant, chiar straniu pe alocuri. După câteva reprize de râs am reușit să ne armonizăm și să respiram în același ritm. Treptat, le-am ghidat atenția pe fiecare parte a corpului și le-am sugerat să elimine orice tensiune pe care o resimt. Îi vedeam cum se cufundau în scaune, cum căscau și cum zâmbetul le punea stăpânire pe chip. La finalul exercițiului i-am întrebat cum a fost prima lor meditație:
„Nu îmi vine să cred! Chiar am reușit să mă relaxez.”
„Îmi simțeam corpul din ce în ce mai greu și mai aveam puțin și adormeam.”
„Ce tare ar fi să facem asta și la alte ore!”
„Putem să mai facem exercițiul acesta încă o dată?”
Meditația este un proces care îmbunătățește relația minte – corp, crește capacitatea de concentrare și favorizează creativitatea. Pe lângă acestea, meditația ajută la identificarea emoțiilor, dar și la creșterea încrederii în sine deoarece adolescenții descoperă că pot conta pe propriile capacități.
Păstrând starea de relaxare am trecut la tema principală a întâlnirii și anume: cum realizezi o compunere descriptivă. Am discutat pe scurt despre structura unei astfel de compuneri, iar apoi i-am lăsat să creeze. Îi vedeam cât de concentrați erau, în clasă se auzea doar sunetul de pix pe foaie, iar ei scriau în continuu. La final, fiecare a citit compunerea și am fost plăcut impresionată de rezultat.
Nici eu și nici ei nu am simțit când au trecut cele 90 de minute. Ceea ce știu este că de aici înainte nu va exista întâlnire fără joacă, iar meditația cu siguranță va face parte din jocurile lor preferate.
Cu drag,
Georgiana Gerea
Lasă un răspuns