Învățarea și experiența – shaorma pentru creier

Bine te-am regăsit! Georgiana Gerea sunt și astăzi vreau să vorbim despre cum ne putem crește creierul prin învățare și experiență.

Pentru anul 2015 mi-am propus să îmi înfrunt unele dintre cele mai mari două temeri ale mele: teama de a vorbi în limba engleză și teama de apă. Pentru a-mi lucra ambele temeri am întâlnit și cei mai potriviți și minunați oameni. Lina Toma  pentru limba engleză și Adrian Berindei pentru înot.
Mai multe informații despre experiența mea legată de limba engleză găsești în acest articol.
După ce am început să lucrez cu cele doua frici dintr-un spațiu de curiozitate a apărut o dorință din ce în ce mai mare să învăț și alte lucruri pe care le-am ocolit până la această vârstă fie din teama de ridicol, fie din cauza faptului că nu conștientizam beneficiile. Și uite așa după o experiență nu chiar atât de reușită de a patina care se întâmpla prin liceu, am ajuns să îmi doresc foarte tare acum să îmi pun patinele în picioare, dar și să învăț să cânt la pian. Toate acestea se întâmplă pentru că trecând, conștientă fiind, prin  experiența cu înotul și cu limba engleză am început să descifrez cum funcționează creierul nostru atunci când învățăm ceva nou.
Mi-a plăcut atât de tare articol “Îmi crește creierul”scris de Bogdan Tabacu zis și masturbatorul de creiere încât mi-am pus întrebarea: da chiar! Eu cum îmi pot crește creierul?

S-a făcut un experiment pe șobolanii de laborator care au fost împărțiți în 3 medii diferite. În primul mediu, un șobolan a fost izolat și lipsit de interacțiunea cu alții, fără apă și hrană suficiente. În al doilea mediu, un șobolan a fost plasat într-o cușcă standard de laborator, echipată cu o roată, împreună cu alți doi șobolani. Cea de-a treia cușcă a fost constituită ca mediu îmbogățit, șobolanii fiind plasați împreună cu alți frați și li s-au pus la dispoziție o mulțime de obiecte cu care să interacționeze. Cele 3 grupe au fost lăsate luni de zile în mediile respective, iar la încheierea experimentului, creierul șobolanilor a fost scos pe cale chirurgicală și examinat la microscop. Creierul șobolanilor din mediul îmbunătățit era considerabil mai mare decât creierul șobolanilor din celelalte grupe. Se pare că un mediu îmbogățit amplifică dezvoltarea și conexiunea neuronilor din creier. În urma examinării s-a mai putut observa că șobolanii cu un mediu bogat au avut pe lângă o viață mai lungă și mai puțină grăsime corporală.

Prin anii ’70, dr. Donald Hebb, un neuropsiholog canadian, a prezentat o teorie a învățării și a memorării. Teoria lui spune că dacă vrem să învățăm o informație nouă care are un semnal slab neuronal, va trebui să ne folosim de o informație pe care o cunoaștem deja și care are un semnal neuronal mai puternic. Dr. Hebb a definit învățarea ca fiind formarea unei noi relații între doi neuroni, iar memorarea este cea care contribuie la întreținerea acestei relații din punct de vedere social. Ceea ce vrea el să spună este că dacă tu vrei să înveți să mergi pe motor va trebui să apelezi la informațiile din memorie legate de momentul în care ai învățat să mergi pe bicicletă și acest lucru presupune că ai deja fixate informații legate de echilibrul pe două roți. Echilibrul l-ai învățat prin repetiție. Ai repetat de așa de multe ori conștient acest proces încât sarcina a fost preluată de mintea inconștientă. Ceea ce mai trebuie să-ți fixezi acum conștient sunt informațiile legate de schimbarea vitezelor, înclinarea și poziția corpului în timpul curbelor.


Atât eu cât și tu ne putem crește creierul în următorul mod:

1. Învață în fiecare zi câte o informație nouă.

Se pare că simplul proces de dobândire a unei idei noi și stocarea ei în creier sub formă de amintire fac ca gândul respectiv să lase o urmă în țesutul nostru nervos viu. Acumularea de cunoștințe noi este primul pas spre experiență și evoluție. Cunoștințele sunt cele care conlucrează cu experiența. Dacă aflăm informații și le memorăm, devenim mai pregătiți pentru o nouă experiență. Îmi amintesc de momentul în care am făcut prima mea ciorbă. Eram prin clasa a 4 a și am găsit prin casă o carte de bucate. Am citit mai multe rețete și eram foarte dornică să pun în practică ceva de acolo, așa că am ales ce-a mai simplă rețetă de ciorbă de salată. Aveam în casă toate ingredientele necesare și am început să pun în practică fiecare pas care era descris în carte. Seara când au ajuns părinții acasă au fost plăcut impresionați de experimentul meu, iar reacția lor m-a încurajat și mi-a dat încredere că pot experimenta și rețete mai complicate. Și uite așa gătitul s-a transformat într-o pasiune de-a mea care la un moment dat mi-a adus și ceva bani.

2. Antrenează-ți atenția.

Atenția ne schimbă creierul pentru că ne antrenează capacitatea de a alege asupra căror informații să ne concentrăm. Atenția este cea care întrerupe alte procese și circuite ale creierului care au de-a face cu alte tipuri de senzații cum ar fi gust, mișcare, auz, durere de cap și selectează în ce direcție să îți distribui energia.
Din experiență pot spune că persoanele care au antrenată partea de atenție reușesc să își mărească viteza de citire, dar și coeficientul de asimilare a informațiilor într-un timp mult mai scurt decât o persoană care este deficitară la partea de atenție. Explicația este destul de logică. Dacă în timp ce citești, creierul tău a detectat un miros de tocăniță de la vecina de la etajul 2, automat că dacă nu ai antrenată capacitatea de a alege pe ce să te focusezi, mintea te va proiecta în viitor, la masa de prânz, iar tu te trezești stând cu cartea de drept civil în mână și explorând mental meniul restaurantului din colț.  Atenția este cea care creează stimulare neuronală superioară, incitând astfel și alte grupuri de neuroni să li se alăture.

3. Antrenează-ți concentrarea.

Concentrarea este cea care ne determină realitatea. În fiecare zi experimentăm ceea ce creăm la nivel mental. Când ne concentrăm mintea asupra a ceea ce avem de memorat sau învățat, creierul poate configura în scheme informația asupra căreia ne concentrăm. Dacă suntem deficitari la capitolul atenție și concentrare, creierul activează o mulțime de alte legături sinaptice care ne pot distrage și care afectează realizarea conexiunile între neuroni, iar acest lucru are ca efect faptul că informația nu se mai stochează în memorie. Cu cât suntem mai concentrați cu atât se activează mai tare neuronii. Imaginați-vă un doctor care face resuscitare cardio pulmonară. În cazul în care medicul nu este concentrat la ritmul cardiac al pacientului și nu este atent la momentul cel mai potrivit în care să aplice șocurile electrice, încercarea de a reactiva bătăile inimii va fi in zadar.
Capacitatea de concentrare este în strânsă legătură cu partea de memorare. Persoanele care reușesc să se concentreze, pe lângă faptul că reușesc să stocheze în memorie cantități mari de informații, în plus, găsesc rapid soluții pentru situațiile cu care se confruntă.

4. Experimentează cunoștințele acumulate la nivel mental.

În Școala de Coaching unul dintre traineri ne tot repeta: “Înțelegerea urmează experienței!”.

Înainte de a merge la prima lecție de înot am citit și am văzut ceva filmulețe pe youtube despre cum să respiri, cum să îți păstrezi flotabilitatea în apă, dar când te afli într-un bazin adânc de 4 metri, datele problemei se schimbă radical :). În primul rând că blochezi toată informația acumulată la nivel mental cu teama de înec. Pe măsură ce te relaxezi, informația se activează și începi să îți amintești că respirația se face pe gura, iar expirația pe nas, că dacă ți prea mult partea superioară a corpului afară din apă te scufunzi. Începi să îți amintești chiar informații de la ora de fizică din clasa a 6 a pe care o urai de moarte :))

În urma experienței, informația se fixează și mai bine în memorie. Cum de se întâmplă acest lucru? Păi intervine partea de emoție. Când m-am văzut într-un bazin adânc de 4 metri, în condițiile în care eu mă panicam dacă apa îmi ajungea până la bărbie, mi s-au activat niște emoții foarte puternice. În apă am trăit experiențe legate de ce înseamnă să te scufunzi, ce însemnă să îți menții echilibrul, ce înseamnă să plutești și cum să îți miști picioarele pe orizontală nu pe verticală cum eram eu obișnuită în majoritatea activităților pe care le desfășuram. Poți simți panică atunci când nu ai de ce să te ți, sau nu atingi fundul bazinului cu picioarele, dar poți simți și ușurare atunci când erai pe punctul de a te îneca și abandonând lupta, corpul s-a relaxat și ai ieșit singur la suprafață, moment în care ai observat că lângă tine se află cordonul ce separă culoarele. În cursul acestor experiențe, simțurile îi transmit creierului cantități enorme de informații despre propriul corp și mediul acvatic.

Emoțiile sunt cele care ne permit să înregistrăm experiențele senzoriale prin sistemul de circuite nervoase și prin procesele chimice declanșate la nivel cerebral.

De ce să ne creștem creierul?

Pentru că un volum mai mare al creierului permite existența unui număr mai mare de neuroni, iar un număr mare de neuroni și conexiuni  pregătesc terenul pentru o învățare accelerată.

Capacitatea noastră de autoeducare crește o dată cu creierul.

Așa că dacă vrei să-ți mărești creierul acumulează și experimentează informații din domenii cât mai diverse.
Persoanele care doresc să-și antreneze capacitatea de atenție și concentrare îmi pot trimite un email la adresa georgiana@invataeficient.com  sau îmi pot solicita printr-un comentariu câteva tehnici pentru antrenarea acestor abilități.

Cred în principiul “Cere și ți se va da!” și tocmai din acest motiv vreau să ofer informații prețioase doar celor cu adevărat interesați de evoluția lor.

Până data viitoare, te îmbrățișez cu drag!

Georgiana Gerea


Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*