Efectele libertății asupra copiilor |

M-am întors din tabăra de R(e)Creație de aproape 3 săptămâni, dar până acum nu am simțit nevoia să scriu despre ce am experimentat în această periodă pentru că simțeam că informația încă se mai așează.

Din punctul meu de vedere a fost tabăra în care mi-ar fi plăcut să merg atunci când eram mică. În timp ce îi priveam pe cei mici mă vedem pe mine, copilul, cu toate incertitudinile, emoțiile, sentimente de vinovăție, rușine, complexe de inferioritate, dorința de a mă face remarcată, nevoia de a fi iubită, îmbrățișată, acceptată cu toate imperfecțiunile de copil. Faptul că le-am recunoscut în mine mi-a fost ușor să le văd și în copiii din tabără și împreună cu experiența de mamă a Crinei am putut să le oferim exact ce aveau nevoie în fiecare moment.

Tematica taberei, cum îmi place să spun și despre activitatea mea de zi cu zi, este doar un motiv prin care Universul ne întinde o sfoară atrăgătoare pe care dacă o urmăm, la capătul ei găsim alte ființe minunate care au de învățat aceleași lecții ca și noi. Nu a fost doar o tabară de pictură, ci a fost o tabără despre temerile noastre, fricile noastre, nevoia de a fi iubiți, acceptați, nevoia de a ne exprima, de a ne da voie să greșim și despre a ne asuma alegerile pe care le facem. A fost o tabără care îți oferă cadrul în care să îți explorezi interiorul și să afli mai multe informații despre cine ești tu de fapt.

Mă amuzam cu Crina și spuneam că suntem cei 12 apostoli pentru că acesta a fost numărul celor care am plecat în această aventură pe drumul cunoașterii de sine. Totul a curs natural, nu a fost nimic forțat în această săptămână. Am renunțat la programul strict, la pedepse, la amenzi, în unele dimineți am renunțat chiar și la trezitul la oră fixă și gimnastica de dimineață. Dar nu am renunțat în schimb la a fii prezenți unii cu ceilalți, a fii atenți la ce se află în jurul nostru, a ne recunoaște emoțiile și a le exprima, nu am renunțat la a ne simți bine și confortabili unii cu ceilalți și a ne îmbrățișa de fiecare dată când simțeam nevoia.

Se putea observa cum copiii se deschideau pe zi ce trece, înfloreau, erau din ce în ce mai senini, (chiar dacă afară au fost câteva zile înnorate), mai coerenți, mai siguri pe ei și îi vedem cum se bucură că suntem împreună.

Au fost momente în care i-am văzut pe copii derutați pentru câteva secunde datorită libertății pe care o primeau din partea noastră. Pe moment nu știau ce să facă cu ea. Îi auzeai spunând: “și cum, ne lăsați să stăm cu picioarele în râu?” Iar răspunsul nostru era: da! Dacă simți că asta îți dorești, poți merge să stai cu picioarele în râu. „Și cum, putem lua și pisica cu noi la plimbare?” Puteți face orice atâta timp cât ceea ce vă doriți nu îi deranjeză pe cei din grup, ci din contră le aduce și mai multă valoare prin unități de bucurie, deschidere, bună dispoziție, colaborare, comunicare.

I-am lăsat să stea cu picioarele în râul de munte, fiecare cât a simțit, să se bată cu perne, să stea ore întregi în apa de la bazin, să își facă farse între ei, să construiască împreună baraje, să sară gardul la vecinul care avea un teren foarte mare în pantă, plin cu iarbă cosită și să alerge, ne făceam că nu le vedem pe Irina și Daria care în fiecare dimineață își umpleau buzunarele cu salam pentru a hrăni 2 pisicuțe aflate în curtea pensiunii, i-am lăsat să se joace pe tablete și pe telefoane în timpul liber, iar la un moment dat am fost surprinse cum toți copiii cu telefoane mai performante își instalaseră un program de învățat limbi străine și fiecare era în câte un colț al pensiunii și exersa „fiecare pe limba lui”, iar cei fară telefoane și tablete erau și ei pe lângă ceilalți curioși de ce se întâmplă.

Nu știu exact ce schimbări a produs această tabără în fiecare copil, dar știu că în cazul surorii mele Alexandra de 11 ani s-a întâmplat ceva. Mama mi-a povestit că de când s-a întors din tabară în fiecare zi o găsește citind. A terminat deja 3 cărți și mă sună să mă întrebe ce cărți să-i mai recomand din biblioteca de acasă. Până la această vârstă sora mea nu a citit nicio carte și niciodată nu am forțat-o să citească cu toate că știind cum m-a transformat pe mine cititul aș fi putut să o fac.

Ceea ce știu este doar că s-a creat o legătură frumoasă între noi, bazată pe deschidere, comunicare, drag, încredere. Mai știu că o parte dintre ei mă vor însoți atât în tabăra de Aventură Viața de la Straja din perioada 2-7 august, cât și în tabăra de R(e)Creație din prioada 23 – 28 august, vrând parcă să continue ceea ce au început cu multă recunoștință, bucurie și dorință de cunoaștere.