Salutare!
Poate unii dintre voi ați auzit sau văzut pe rețelele de socializare evenimente care anunțau că pe data de 30 martie vine în România Tony Buzan, inventatorul hărților mentale. Pentru activitatea sa remarcantă în domeniul învățării rapide, în 2011 a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace, dar și pentru economie.
Când am auzit că vine Tony Buzan în România, mi-a luat ceva timp să mă dezmeticesc pentru că îmi dădeam seama că visul meu de al cunoaște pe acest om este pe cale să se îndeplinească. Eram curioasă să descopăr dacă există o concordanță între tonul pe care l-am perceput eu citindu-i aproape toate cărțile și ceea ce transmite el în realitate.
Evenimentul a avut loc la Sala Radio din București, iar majoritatea participanților sunt persoane care activează în domeniul educației (profesori, antreprenori, studenți). La un astfel de eveniment, te aștepți ca sala să fie plină, dar se pare că atât prețul biletului anunțat inițial cât și faptul că toată prezentarea a fost în limba engleză au reprezentat un impediment pentru mulți profesori sau părinți care ar fi vrut să participe. Cei care și-au făcut totuși curaj și au cumpărat bilet, chiar dacă nu stăpâneau limba engleză la un nivel avansat, au fost chiar impresionați de felul simplu, calm, dar și amuzant în care Tony Buzan a transmis informația. La cei 76 de ani, a reușit treptat să ridice nivelul de energie al întregii săli, devenind astfel un exemplu pentru mulți dintre noi care am fost învățați că la o asemenea vârstă oamenii devin inactivi, morocănoși și neputincioși.
Prezentarea care a avut ca temă principală harta mentală a venit însoțită de tot felul de exerciții atât individuale cât și de grup care te făceau să conștientizezi treptat modul natural în care creierul învață.
Am să vă povestesc despre două momente care mi-au plăcut. Unul a fost când Tony ne-a întrebat dacă ne plac culorile. Bineînțeles că toată sala a răspuns că da. Apoi ne-a întrebat câte culori folosim atunci când notăm informații și care sunt aceste culori? Se pare că cel mai des folosim o singură culoare să notăm iar aceasta este de obicei albastru sau negru. O singură culoare înseamnă mono și tot ce este monocrom, monoton devine plictisitor. Atunci când folosești mai multe culori să notezi informații îți pui creierul în funcțiune pentru că trebuie să te gândești ce culoare să alegi.
Un alt moment care mi-a plăcut a fost când Tony a observat că atunci când nu suntem siguri de un răspuns, avem tendința de a răspunde monosilabic sau foarte încet. În cazul în care spunem o prostie preferăm să nu fim auziți ca să nu se râdă de noi. Îndemnul lui a fost să spunem de fiecare dată cu voce tare ceea ce avem de spus, chiar dacă o să stârnim amuzamentul celor din jur. Explicația este următoarea: cel mai greu lucru pe lumea asta este să îi faci pe oameni să râdă. Nu ar trebui să ne simțim jenați când spunem o prostie pentru că ce facem de fapt este să-i facem pe oamenii din jurul nostru fericiți, iar acest lucru este minunat. Mi-a plăcut această abordare și cu siguranță am să mi-o însușesc și eu pentru că mi se pare una foarte sănătoasă. Deja vizualizam cum ar arăta o școală în care copiii nu mai au teama de greșeală, ci sunt încurajați să spună ceea ce gândesc, iar dacă răspunsul nu este cel așteptat măcar vor avea satisfacția că au contribuit puțin la fericirea colegilor de clasă.
Un alt element de noutate care v-ar putea interesa ar fi că în anul școlar 2019 – 2020 editura Didactica Publishing House va organiza Campionatul Național de Hărți Mentale. Dacă sunteți interesați să aflați mai multe informații despre hărțile mentale sau poate vă doriți să vă antrenați pentru campionat, vă recomand cartea lui Tony Buzan, Hărți Mentale, apărută la aceeași editură.
La final, când am fost să iau și un autograf pe ultima carte publicată și în limba română, am avut ocazia să îi arăt poza cu toată colecția „Tony Buzan” pe care o am acasă și să îi povestesc peripețiile prin care au trecut aceste cărți până au ajuns la mine tocmai din Anglia. A fost impresionat, iar eu m-am bucurat că am putut să îi mulțumesc pentru aportul pe care l-a avut în evoluția mea profesională.
Cu drag,
Georgiana Gerea
Lasă un răspuns