Cum să scrii o compunere narativă?

Salutare!

Cei mai mulți elevi conștientizează în clasa a opta că nu știu să scrie, că nu se pricep să ducă până la capăt o compunere care să includă figuri de stil, descrieri, dialog. Dacă au de redactat o compunere de 25-30 de rânduri, ei în 10 rânduri și-au epuizat toate cuvintele și ideile.

Printre blocajele pe care elevii de clasa a opta le întâlnesc atunci când au de scris o compunere se numără:

– nu știu cum să înceapă;

– nu știu să folosească semnele de punctuație;

– nu stăpânesc gramatica limbii române;

– se apucă de scris fără a face o schiță, un plan înainte;

– se apucă de scris fără să exploreze mai multe idei, variante și se împotmolesc după primele propoziții pentru că nu știu încotro să ducă acea idee;

– nu își folosesc toate simțurile atunci când încearcă să redea atmosfera unei situații sau atunci când fac o descriere;

– au un vocabular limitat și ajung să folosească repetitiv aceleași cuvinte în propoziții succesive;

– se așteaptă să scrie foarte bine din prima.

Un studiu al Universității din Washington, care a analizat legătura dintre notele copiilor și gradul în care părinții îi implicau pe copii în activități de citit și scris acasă, arată că scrierea este mult mai dificilă decât cititul din cauza proceselor cognitive implicate. Dacă, la început, părinții se implicau mai mult în activitățile de scriere ale copiilor decât în cele de citire, pe măsură ce copilul creștea, scădea ajutorul părintelui în activitățile de învățare ce presupunea scrisul. Interesant este faptul că dacă elevii sunt lăsați să aleagă, vor prefera activități de citit în detrimentul celor de scris.

Creșterea nivelului de inteligență și dezvoltarea laturii empatice se află în strânsă legătură cu activități ce implică lectura de orice fel și exersarea abilităților de scriere.

Abilitatea de a scrie se dezvoltă prin antrenament. Cu cât vei scrie mai mult, cu atât vei începe să scrii mai bine.

Cum să îți dezvolți abilitatea de a scrie compuneri frumoase?

Recomandările de mai jos le-am folosit și le utilizez cu orice elev cu care am ocazia să lucrez și care este nemulțumit de modul în care redactează compuneri. Am observat că după ce trecem de 2-3 ori prin acest proces, deja încep să se relaxeze și să conștientizeze că scrisul chiar este o activitate creativă la care devii din ce în ce mai bun pe măsură ce practici. Elevii ajung să fie uimiți de ce compuneri pot ieși la final. De multe ori vin și îmi spun: „Dacă îi arăt această compunere doamnei profesoare de română, o să creadă că nu am făcut-o eu. O să spună, mai degrabă, că am copiat-o de undeva. ”

Orice compunere narativă/descriptivă se începe cu un plan, o schiță.

Prima etapă este cea de explorare a ideilor, iar recomandarea mea este să explorezi între trei și cinci idei de la care să pleci în redactarea compunerii. Cu timpul, vei observa că primele 2-3 idei sunt cele mai la îndemână, sunt cele la care mai mult de jumătate dintr-o clasă de elevi se gândesc. Abia de la a treia sau a patra idee începe să se activeze procesul creativ. După ce ai cinci idei de la care să pornești, alege-o pe cea care te inspiră cel mai mult, care te entuziasmează cel mai tare.

Pe lângă partea de explorare, planul mai trebuie să atingă 4 puncte. Orice compunere narativă, roman sau film se pot rezuma în felul următor: cineva (personajul principal) – vrea ceva – altcineva se opune – și în final…

1. Cineva – Cine? La primul punct trebuie să te gândești cine participă la acțiune. Notează câteva cuvinte despre personajul principal (nume, vârstă, câteva trăsături fizice, pasiuni). Chiar dacă nu vei folosi toate detaliile în compunere, te vor ajuta pe tine în construcția poveștii.
2. Vrea ceva. Notează ce vrea personajul principal, ce își dorește.
3. Altcineva se opune. Cine sau ce stă în calea atingerii obiectivului?
4. În final… Notează cum se termină povestea. Reușește sau nu reușește să obțină ceea ce își dorește personajul ales? Începutul unei compuneri este la fel de important ca și sfârșitul. Pornește la drum știind încotro te îndrepți.

Un exemplu de schiță completat după modelul celor 4 pași arată cam așa:

Cineva – Lizuca, o fetiță de 10 ani, cu păr negru și ochii mari, foarte curioasă din fire, iubitoare de animale.

Vrea ceva – să meargă să patineze împreună cu tatăl ei.

Altcineva se opune – în timp ce patina, vede o rață prinsă în gheață.

Finalul – cu ajutorul unui băț, reușește să elibereze rața.

Începe cu o propoziție adevărată.

Cel mai bun mod de a începe o compunere atunci când nu știi cum să o faci este să pornești de la o propoziție adevărată. Prezintă timpul și spațiul pornind de la ceva ce ai trăit, ai experimentat. Nu irosi nicio fărâmă din experiența personală.

Folosește toate simțurile atunci când faci descrieri.

Descrierile de natură, de peisaj și cele ale vremii sunt importante, deoarece pot reda o anumită atmosferă, pot avea o semnificație simbolică prin prezicerea unor evenimente. Atunci când faci o descriere, este bine să ai o imagine în minte. Caută în memorie un peisaj sau un colț din natură care te-au impresionat la un moment dat. Închide ochii, adu în memorie acel peisaj și încearcă să te gândești la el prin intermediul celor 5 simțuri: ce ai văzut, ce sunete se auzeau, ce mirosuri, ce texturi și ce gusturi simțeai, ce emoții ai experimentat. Folosirea tuturor simțurilor în descrieri te vor ajuta să creezi mai ușor figuri de stil și, în același timp, îl vei face pe cititor să trăiască experiența descrisă de tine la nivelul întregului corp.

Nu te aștepta să iasă bine din prima.

Dacă vei avea curiozitatea să studiezi viețile autorilor celebri din lume, vei observa că aproape toți, fără excepție, erau foarte disciplinați atunci când venea vorba de scris. Fiecare avea o rutină de a scrie între 700 și 2.000 de cuvinte pe zi, iar primele pagini erau doar cu notițe, cu schițe.

Dacă îți dorești să îți dezvolți această abilitate de a scrie, nu este nevoie să aștepți un examen ca să faci acest lucru. Poți implementa acest obicei prin diferite activități care încurajează scrisul, cum ar fi: să ții un jurnal. Fie că este vorba de unul personal sau un jurnal de lectură, ambele te vor ajuta să îți antrenezi mușchiul scrisului.

Cititul și scrisul sunt părți ale aceleiaşi monede.

Atunci când citești o carte, încearcă să observi stilul în care a fost scrisă acea poveste. Observând modul în care scrie un autor pe care îl admiri, îți poți dezvolta propriul stil. Nu ezita să alegi și cărți despre subiecte pe care nu le cunoști. În acest fel, poți descoperi noi zone de interes.

Semnele de punctuație și gramatica sunt foarte importante în comunicarea scrisă.

A scrie înseamnă a comunica. Atunci când nu îți pasă de felul în care ai scris, este ca și cum nu ţi-ar păsa nici de cei care te citesc. Dacă știi că nu stăpânești atât de bine gramatica limbii române, nu îți fie teamă să apelezi la o carte de gramatică sau la cineva care se pricepe. În acest fel, poți observa greșelile pe care le faci cel mai des pentru că deja s-a creat un automatism și, în acest mod, le poți corecta.

Nu uita că scrisul înseamnă încercări, greșeli și multe pagini scrise.

Sper să îți fie de folos aceste articol.

Mai multe recomandări despre cum să înveți eficient găsești în cartea Tehnici de învățare pe care o poți comanda aici.

O altă carte de mare ajutor pe partea de gramatică este: Gramatica are suflet, scrisă de Violeta Ieremie. Cartea o poți comanda aici.

Să ne citim cu bine!