Salutare!
Într-o discuție cu un om tare drag, care întâmplător sau nu este și profesor universitar, am ajuns să discutăm despre citit – memorat și învățat și să ne amuzăm de faptul că atunci când ne vedem sau ne auzim la telefon, primul lucru pe care mi-l spune este că de fiecare dată când deschide o carte se gândește la mine. Asta după ce a făcut cursul de citire rapidă și a ajuns la performanța de a citi 18 cărți în 3 zile. Tot povestind, îmi spune că la un moment dat și-a întrebat studenții cam câte cărți cred ei că ar trebui citite pentru fiecare materie în parte? Majoritatea au răspuns că o singură carte.
Ce voiam să spun este că nu îi condamn în niciun fel pe acești studenți pentru răspunsul lor, ba chiar era de așteptat un astfel de răspuns și vă explic imediat și de ce.
În clasele 1 – 12, la fiecare materie avem câte un manual, practic o singură carte pentru fiecare disciplină în parte. Suntem învățați să copiem tot ce spune profesorul, cuvânt cu cuvânt. O reinterpretare a notițelor din caiet este puțin riscantă pentru că poate fi considerată lipsă de respect față de profesor sau neatenție și de obicei un astfel de comportament este pedepsit într-un fel sau altul. În al doilea rând, pe parcursul școlii nu este încurajată documentarea și din alte surse și atunci elevul ajunge să creadă că ceea ce scrie în manual și în caietul de notițe este sfânt și mai mult decât suficient.
Ajungem pe băncile facultății și nu facem altceva decât să repetăm un comportament învățat și repetat timp de 12 ani și anume să reproducem cuvânt cu cuvânt ce spune profesorul și să citim, sau nu, o carte pentru fiecare materie. Nu ne spune nimeni că această metodă de a copia tot ce spune vorbitorul este o metodă superficială de procesare a informației.
Actul de notare ar trebui să servească drept tehnică de orientare. In timpul cursului se notează anumite idei pentru a garanta faptul că te vei întoarce la aceste informații și le vei prelucra, le vei procesa într-un mod mult mai profund.
O metodă simplă și în același timp generală este parafrazarea discursului. Când nu mai folosești aceleași cuvinte sau expresii pe care lectorul le utilizează, începi de fapt să procesezi informația la un nivel mult mai profund deoarece pe măsură ce auzi informația trebuie să te gândești ce relevanță are pentru tine și cum o traduci în funcție de experiența ta de viață de până în acel moment. Practic, conectezi informația legând ceea ce este nou de ceea ce ai stocat deja în memorie. În acest moment procesul de luare a notițelor nu mai este unul pasiv, ci unul activ în care studentul se implică pentru a traduce informația în timp real și a avea un nivel de înțelegere mult mai bun asupra subiectului.
Și pentru că tot am vorbit despre facultate, mi-am amintit de modul în care unul dintre profesorii de la Facultatea de Sociologie avea obiceiul să încheie un curs. El spune așa: “Pentru întrebări, sugestii, comentarii mă găsiți pe email.” :))
Adresa mea de email este: georgiana@invataeficient.com
Cu drag,
Georgiana Gerea
Lasă un răspuns