Salutare!
Am obiceiul să îmi mai trimit cu sorămea (14 ani) pe whats-up tot felul de poze sau glumițe amuzante. Zilele trecute îmi citește următorul mesaj cu mențiunea că am să o regăsesc pe mama în ce urma să îmi citească. Textul suna în felul următor:
„Vine copilul de la școală și îi spune mamei:
– Mama, am luat nota 8 la test!
– Puteai și tu să iei măcar un 9.
– Mama, am luat 9 la test!
– Puteai să iei și tu un 10.
– Mama, am luat 10 la test!
– Ehh… și dacă ai luat 10, ce!? Parcă l-ai luat pentru mine.”
După ce am tras o repriză serioasă de râs, eram în tren în drum spre casă și am început să mă întreb în ce fel m-a impactat pe mine toată treaba asta cu a mă compara cu ceilalți?
În primul rând că a dus la o scădere a stimei de sine. De fiecare dată când mă aflam în preajma unor persoane care aveau un anumit dar pe care îl manifesta cu ușurință, fie că vorbim de scris, vorbit în public, fotografie, desenat sau capacitatea de a vedea lucrurile dintr-o perspectivă complet diferită, parcă mi se activa un complex de inferioritate care mă paraliza. Nimic din ceea ce făceam eu nu mi se mai părea util, relevant, folositor. În astfel de momente, îi urci pe ceilalți pe un piedestal și în acest act care poate fi de admirație sau invidie ori ești motivat să perseverezi și tu în a fi din ce în ce mai bun, ori începi să fii tot timpul nemulțumit și să te critici destul de dur.
În al doilea rând, când începi să te uiți în curtea vecinului, darul tău se subțiază și își pierde din strălucire. Uităm că fiecare este unic și are culoarul lui în care își poate manifesta unicitatea fără a intra în conflict cu ceilalți. Uităm că scopul nu este competiția, ci cooperarea. Singura persoană cu care avem dreptul să ne comparăm suntem noi, cei de acum o lună, o săptămână sau o zi.
Este destul de greu în această lume dominată de note, followers, like-uri și vizualizări să reușim să rămânem calmi și conștienți de potențialul nostru.
Totuși, ce putem face atunci când simțim că am alunecat în sindromul comparației care vine la pachet cu o încredere în sine scăzută de cele mai multe ori?
Eu recomand să țineți un jurnal. Creierul are o tendință naturală de a se focaliza pe ce este negativ și a uita rapid ceea ce facem bine din motive ce țin de supraviețuire. În același timp, mai știm că al nostru creier învață prin repetiție, ceea ce înseamnă că este important să ne antrenăm biochimia succesului.
În fiecare seară, notați în acest jurnal:
- Ce rezultate sau realizări ați avut în ziua respectivă. Fie că este vorba de faptul că ai scris un rând dintr-o carte, te-ai întâlnit cu un prieten cu care ai avut o discuție interesantă, ai testat o mâncare nouă, ți-ai făcut exercițiile zilnice, ai băut suficientă apă.
- Idei/înțelegeri/revelații. Aici poți scrie despre idei, informații, experiențe care te-au făcut să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Poate ai văzut un documentar sau film interesant, ai ascultat un podcast, profesorul la școală a venit cu niște informații care merită notate.
- Ce ai vrea să îmbunătățești la tine (un singur lucru) și cum ai de gând să faci asta? De exemplu, aș vrea să citesc mai mult, dar nu prea am timp – soluția: în fiecare zi citesc 5 minute. 5 minute s-ar putea să găsesc pe parcursul unei zile. Vreau să fac mișcare – soluția: aș putea începe cu 5 abdomene în fiecare zi, la aceeași oră dacă se poate sau pot să urc și să cobor pe scări în loc să iau liftul.
- Notează ce ai făcut în direcția obiectivului . Câte minute ai citi? Câte abdomene ai făcut?
Am simțit nevoia să împărtășesc cu voi acest exercițiu pentru că ceea ce nu ne iese, ce nu facem bine, oricum știm instinctiv. Important este să ne obișnuim să ne comparăm cu noi cei de ieri și în același timp să ținem minte lucrurile bune. Dacă nu intervenim noi la nivel conștient, creierul nostru ne va arăta din ce în ce mai multe lucruri la care nu suntem suficient de buni.
Pentru mine sunteți deja suficient de buni 🙂
Cu drag,
Georgiana Gerea
Lasă un răspuns