Cum învață creierul? Interviu cu Dr. neurolog Bogdan Florea (partea I)

Salutare!

Nu în fiecare zi am ocazia să întâlnesc oameni remarcabili precum medicul neurolog Bogdan Florea care este recunoscut în lumea medicinei internaționale pentru faptul că a descoperit noi stări ale creierului în comele profunde. Eram atât de fascinată de fiecare discuție pe care o purtam, încât mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat dacă este de acord să îmi dea un interviu pentru blogul Învață Eficient.

Pentru că volumul de informații este mai mare decât cel cu care v-am obișnuit, am împărțit interviul în două părți. În prima parte am pus informațiile care au legătură cu modul în care învață creierul, iar în a doua parte veți afla despre impactul pe care îl are descoperirea mai sus amintită, cum a luat naștere rețeaua de Telemedicină în Epilepsie, dar și despre modul în care putem da și noi o mână de ajutor sistemului medical din România.

La ce vârstă putem vorbi de maturizarea creierului?
„Din punct de vedere anatomic, mielinizarea nervoasă se finalizează la doi ani. Maturizarea creierului, care este cea mai complexă structură din Univers, durează puțin mai mult, 10 – 12 ani. La această vârstă, circuitele din creier sunt cele mai plasticizante și poți să faci minuni. Copiii sunt ca plastilina. Când e moale, poți să faci și înger și necurat. Important este că după ce se întărește nu prea mai poți. Capacitatea de neuro plasticitate și de neuro sinaptogeneză le păstrăm tot restul vieții. Însă ponderea este alta. Într-un fel înveți când ești puștan, în alt fel înveți la 80 de ani. Uită-te la limbile străine, un sport practicat la vremea lui… sunt momente în viață pe care ar fi bine să nu le ratezi. Pe EEG, la 12 – 13 ani vorbim de un EEG cu aspect de matur. Până atunci vedem cu totul alte tipare de EEG. Până la 12 ani poți să duci mult. Copiii nu trebuie menajați. Nu obosesc. Trebuie să doarmă, dar în rest să fie foarte activi, solicitați, exact ca o gimnastică a creierului. Cum merg băieții la sală să facă mușchi, tot așa și copilul trebuie implicat și interesat în activități intelectuale pentru a face sinapse.”

Cum facem sinapse?
„Matematica, citit, lectură, cântatul la un instrument muzical, sport sunt exemple de activități care fac sinapse. E bine să facem cât mai multe la tinerețe ca să avem ce folosi spre bătrânețe. Pe măsură ce trece timpul, se sting, pierdem din neuroni în fiecare zi. Ține mult de modul de viață. Cum dormim, cum ne hidratăm, cum mâncăm. Una e să fumezi și să bei ca un smintit și să pierzi nopțile și alta e să te culci la ora 22.30, să te trezești dimineață la 6.00, să înoți, să bei fresh-ul de portocale și să citești. Din această cauză dăm în mintea copiilor când îmbătrânim. Pierdem neuroni, iar aceștia sunt înlocuiți de celulele gliale sau de alte celule de susținere. Cum îi achiziționăm în copilărie, îi pierdem în ordine inversă spre capătul călătoriei.”

Ce schimbări apar în creier în timpul procesului de citire și memorare?
„Cortexul este cel cu care simțim, trăim, iubim, vibrăm, gustăm, simțim durerea sau aducem informații din mediul înconjurător. Neuronii corticali au o mare calitate: fac sinapse multe. De fapt cele mai multe sinapse le fac neuronii din cortex. Gândiți-vă cum un neuron cortical este în stare să facă mii de sinapse cu vecinii lui. Nu avem niciun dubiu că lectura, cititul dezvoltă cel mai mult facultățile mentale. Nu televizorul, nu filmele, benzi audio, documentare care îți „amestecă” marfa și ți-o pipetează în gură și în creier precum dorește regizorul sau editorul de emisiune, ci lectura care invită cititorul să își imagineze. Inclusiv poveștile pentru copii, cu Făt-Frumos care aleargă pe cal și se luptă cu zmeul, amprentează copilul cu experiențe care se fixează în alte structuri. Cititul face sinapse, generează sinapse noi pe care copilul când devine adolescent și adult le va folosi în viață când va avea nevoie, în cu totul alte circumstanțe. Sunt un mare promotor al cititului, al lecturii. Da, variantele în care mergi la volan și asculți CD-uri și audiobook-uri, aduce informație, dar este foarte mult zgomot și nu știi cât reții din material.
Memoria stă pe câțiva piloni. În primul rând trebuie să fii treaz. Dacă dormi, nu prea poți să memorezi. Poți să asculți CD-uri în somn despre cum să înveți limba germană, problema este că o să o vorbești doar atunci când dormi. Trebuie să fii treaz, conștient. Trebuie să fii atent, nu cu gândul în șapte locuri deodată. S-a dovedit cu acte în regulă că multitasking-ul nu e mare filosofie și nu e mai eficient.”

Cum se fixează informația?
”Ca informația să fie fixată, ai nevoie de somn. Iarăși sunt studii care au dovedit că fără somn suntem slăbănogi în memorie. Somnul este sfânt. Este un fenomen activ și nu unul pasiv. Somnul nu este o leneveală. Este un fenomen activ, cu consum energetic. Cortexul își schimbă geometria, dar nu la modul că fuge un neuron dintr-o parte în alta, ci se închid niște circuite și se deschid alte circuite astfel încât să permită cortexului să se odihnească. Neuronii corticali fac niște oscilații lente. Ei nu fac shutdown și linie izoelectrică, ci oscilează lent între 0,5 și 3Hz, păstrând un rudiment de conștiență ca în cazul apariției de risc sau situație amenințătoare de viață să poată să se trezească. În timpul somnului, creierul se odihnește, structurile subcorticale prind voce noaptea, talamus mai ales, hipocamp, hipotalamus, nucleii bazali și încă un lucru minunat care se întâmplă: talamusul blochează aferențele către cortex ca să îl protejeze. Un fel de portar al informației care spune „lăsați șeful cortex să doarmă că are nevoie de somn”.
Și somnul trece prin mai multe faze: moțăiala, ațipirea, somnul superficial, somnul profund și perioada REM. În timpul somnului, în anumite faze, buclele acestea reverberante ale structurilor subcorticale favorizează fixarea memoriei. Un copil după ce citește și învață, are obligatoriu nevoie de somn ca să își fixeze noțiunile. Recomandarea mea este aplicarea regulii celor trei opt: opt ore de somn, opt ore de muncă în care dacă se poate să nu stăm pe Instagram, Facebook și opt ore de odihnă activă. Am văzut oameni longevivi, sănătoși la o vârstă de invidiat. Unul dintre ei este academicianul Ovidiu Bojor. Cu cât scurtăm pe la colțuri somnul sau odihna activă, cu atât încărcăm rucsacul de stres, de probleme și risc de probleme mai mari cu timpul.”

Ce părerea ai despre introducerea tehnologiei în procesul de învățare?
„Dacă găsești o manieră mai apetisantă prin care să apropii copilul de știință sau să îi deschizi canalele de înțelegere a lucrurilor, nu te opui. Important este să nu fie lucruri care tulbură creierul unui copil sau unui adolescent. Jocuri repetitive, de violență în care e ceva normal ca unui tip să îi cadă o mașină în cap, iar apoi plin de sânge se ridică și se duce să se lupte în continuare. Așa ceva în viața reală nu există și atunci copilul nu mai înțelege. E greu să-i spui copilului când vede pe unul că se aruncă de șapte ori de la etajul zece și nu moare că astea sunt filme sau jocuri. Cred că viitorul este online. Uită-te ce se întâmplă în jurul nostru…banking online, ilearning, ihealth… va fi și învățământul în curând. De ce? Ca să scutească timp, să facă viața mai bună unor profesori, dar și viața mai bună unor părinți. Avem sisteme de învățat la distanță. Ele au început în Canada, în Australia, în zone mai depopulate în care distanțele erau foarte mari cu scopul de a salva timp. Au fost gândite din rațiuni financiare. Și în zonele depopulate, copilul trebuie educat cumva. Un computer, o aplicație bună, fă-ți temele pe computer. Nu poți să îi spui copilului tău să nu se joace pentru că apoi vor râde ceilalți copii de el. Poliția conformării este foarte mare la copii. Dacă nu te joci ce se joacă ceilalți, atunci ești catalogat ca pămpălău. Trebuie să îi spui copilului ce să facă, nu ce să nu facă. Nu m-aș opune niciodată copiilor să se joace o jumătate de ora, o oră un joc fain cu alți copii. Minunat! Dar dacă e cald, e frumos afară, îl inviți să ia mingea și să o bată cu băieții în spatele blocului pentru a avea contact nemijlocit cu oamenii, cu copiii, să vezi ce înseamnă echipă, să vezi ce înseamnă când cineva te salvează, când cineva te trădează, când cineva începe și nu termină. Computerul are și lucruri minunate. Nu trebuie să ne opunem. Eu cred că măsura este importantă.”

Cum crezi că vor învăța oamenii peste 10 – 20 de ani?
„În România am o mare zgârietură pe inimă cu educația și cu sănătatea. Eu obișnuiesc să spun că un neam se cunoaște după felul în care îți educi copiii și îți îngrijești bunicii. Exact domeniile în care suntem slăbănogi tare. Cred că vor fi metode noi de achiziție a datelor. Nu sunt convins că aceste date vor fi însușite în ADN-ul nostru. Eu cred că vor fi dispozitive care să ajute la achiziții mai robuste și poate cu viteză mai mare. Nu m-ar mira să avem implant în creier care să stimuleze structuri capabile să ne ajute în primirea, procesarea și integrarea datelor pe care le avem în mediul nostru. Problema este cât de selectivi vom fi la asta. Eu cred că implantul în creier va fi foarte popular în 10 – 20 de ani. O să ne dovedească timpul cum va fi. Până la urmă studiul individual rămâne sfânt. Încă nu s-a găsit pastila care să înlocuiască efortul individual, așa cum nu s-a găsit pastila care să înlocuiască somnul. Dacă era o pastilă, aș fi luat-o eu.”

Tu ce metode de învățare folosești?
„Desenez. Fără un creion, fără carioci parcă nu am mâini și picioare în procesul de învățare. Folosesc multă culoare deoarece activează zone din creier. Când văd culorile, alte zone din creierul occipital se bucură și probabil că sunt niște circuite de antrenare și a altor zone. M-am bazat mult pe schițe, figuri, culori, desene și cuvinte cheie. Mnemotehnic, încercam să pun prima literă din anumite cuvinte din clasificări sau enumerări de medicamente. În medicină clasificările ne omoară. Când învăț, încerc să fac cât mai digerabilă informația. Fiecare copil își descoperă care este mecanismul lui. Unii ascultă, alții își schimbă locul de studiu. Atunci când schimbi mediul, cortexul frontal se bucură deoarece este într-o stare de alertă mai mare. Am prieteni care învață în altă parte față de acasă sau la muncă. Mulți studenți la medicină merg la sala de lectură nu pentru că este mai liniște, ci pentru că schimbă mediul și atunci creierul este mai alert. Creierul este o bucată de țesut leneș. El ar vrea să meargă pe consum minim de energie, pe inerție. Și când mergi acasă, nu te duci pe alte drumuri, ci pe cel pe care îl cunoști. De ce? Ca să consume cât mai puțină energie și să nu fie uimit de ce se întâmplă în jurul lui. Pentru învățare e bine să fii alert.”

A doua parte a interviului va fi publicată miercuri, 31 iulie.
Până atunci, să ne citim cu bine!

Cu drag,
Georgiana Gerea


Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Abonează-te și fii la curent cu noutățile ÎNVAȚĂ EFICIENT

  • Afli mereu tehnici și metode noi
  • Îți descoperi propriul stil de învățare
  • Îți faci prieteni noi cu care poți împărtăși din experiența ta legată de învățare