Cum influențează emoțiile calitatea învățării?

Salutare!

Mai sunt fix două săptămâni până la începerea anului școlar și ca niciodată nesiguranța și incertitudinea plutește în aer pentru toți cei implicați. Dacă până acum vorbeam de stări de îngrijorare înaintea unui test sau examen, acest început de an atipic poate duce la o creștere a stări de anxietate atât pentru elevi, părinți, dar și pentru cadrele didactice.

Când vine vorba de învățare sau de o situație nouă, din experiență, putem observa 3 spații din care oamenii au tendința să abordeze informația.

1. Spațiul de nevoie. Îl poți observa foarte rapid. Persoanele care abordează informația din spațiul de nevoie au capul aplecat, spatele arcuit în față, mâna la cap ca și când au de îndeplinit o sarcină foarte grea. Mesajul pe care corpul lor îl transmite către creier este: „E greu!” O persoană care abordează informația din acest spațiu este pesimistă, copleșită de informație și de o stare de neputință. Are impresia că trebuie să rețină cuvânt cu cuvânt din tot ceea ce citește sau că trebuie să controleze toate detaliile unei situații noi cu orice preț. Această stare de îngrijorare poate duce către anxietate înaintea unui test sau a unui context nou. În plus, poate interfera cu gândirea logică, dar și cu memoria necesară pentru o învățare eficientă. Aceste persoane sunt mai puțin atente la felul în care ar putea găsi soluții.

2. Spațiul de parteneriat. Studenții care abordează informația din spațiul de parteneriat, atunci când parcurg un text sau întâlnesc o situație nouă sunt deschiși către informație. Sunt curioși, entuziasmați, sunt conectați la context, dar, în același timp, au o atitudine relaxată. Acesta este un spațiu de echilibru. Atitudinea de partener cu informația poate fi vizibilă în special când oamenii citesc ceva ce le place foarte mult, cum ar fi beletristica sau texte ce le accesează latura emoțională. În același timp, sunt persoane care reușesc foarte ușor să își inducă această stare prin ceea ce se cheamă „motivație intrinsecă” și care înseamnă abilitatea de a-ți convinge creierul că: „Ba da, am chef să fac față acestei situații!”, indiferent de obstacolul pe care îl au în față. Mesajul pe care îl transmite corpul lor este: „Am găsit o situație nouă și sunt curios cum o scot la capăt.”

3. Spațiul de resursă. O persoană care abordează informația din spațiul de resursă este foarte selectivă. Are în minte un obiectiv clar definit. Știe ce vrea să obțină pentru că și-a tradus dorința în acțiuni concrete, are inițiativă, și-a evaluat consecințele acțiunilor asupra celorlalți, este optimistă, iar atenția ei este concentrată pe soluții. O astfel de persoană își ia informația de care are nevoie și imediat o pune în practică, pentru că este definită de cuvintele” optimism – speranță – acțiune”. Mesajul pe care îl transmite corpul către creier este: „Dă-mi ce ți-am cerut! Nu am timp de pierdut.”

Daniel Goleman în cartea Inteligența emoțională, povestește despre un studiu realizat pe studenții din anul I de la Universitatea din Kansas în care a vrut să vadă cum gradul de speranță și optimismul influențează notele studenților. Studenții au fost supuși următoarei situații ipotetice:

„Deși v-ați propus să luați un 9, după prima evaluare, 30% din ceea ce ați făcut a fost greșit și ați primit un 6. A trecut deja o săptămână de când ați aflat că ați luat un 6. Ce faceți?”

Reacția studenților cu o atitudine pozitivă și plini de speranță a fost să învețe mai mult și să găsească diverse soluții pentru a-și mări media finală. În schimb, studenții cu un nivel de speranță mai scăzut au renunțat în cele din urmă la tot, simțindu-se demoralizați.

Atunci când un student se raportează la informație din spațiul de nevoie este clar că este afectată calitatea achiziției. Cu cât invocă mai multe motive de îngrijorare, cu atât își micșorează resursele disponibile pentru prelucrarea altor informații.

Din experiență, atât elevii care obțin rezultate foarte bune la învățătură cât și adulții care sunt mulțumiți de viața pe care o au sunt cei care abordează informația fie din spațiul de parteneriat, fie din cel de resursă deoarece reacția emoțională la înfrângere este de o importanță capitală în privința capacității de a găsi motivație suficientă pentru a continua.

Fiecare dintre noi adăpostim un nevoiaș, un echilibrat și un selectiv, doar că, în funcție de complexitatea situațiilor cu care ne confruntăm, unul din cei trei devine dominant. Este important de observat în majoritatea timpului din ce spațiu acționăm.

Ideal ar fi să ne observăm comportamentul și să alegem conștient spațiul de partener cu informația sau de resursă, în funcție de obiectivul pe care îl avem de îndeplinit.

Tu în care din cele 3 spații (nevoiaș, partener sau resursă) te-ai regăsit?

Orice întrebare ai pe tema acestui subiect, nu ezita să îmi scrii pe adresa: georgiana@invataeficient.com, sau îmi poți lăsa un comentariu sub articol.

Cu drag,
Georgiana Filimon

Sunt aici să învățăm împreună!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*