Cum îi învățăm pe copii să citească?

Salutare!

Zilele trecute am dat peste o postare a Oanei Morar în care scria despre copiii de școală pregătitoare, care încă nu citesc. Pentru că și eu am fost întrebată de mai mulți părinți ce recomandări le-aș putea face pentru copiii lor de 6-8 ani care încă nu știu să citească sau citesc destul de greoi, am considerat că un astfel de articol ar putea fi de folos mai multor părinți, copii și chiar învățători.

Când am citit prima dată postarea Oanei despre copiii de școală pregătitoare care încă nu citesc, mi-a venit în minte un băiețel, cu care am avut ocazia să lucrez cu câțiva ani în urmă și care la vârsta de 7 ani citea mai repede decât părinții lui. Prima dată când l-am evaluat pe partea de citire, îmi amintesc faptul că i-am dat un text de aproximativ 170 de cuvinte. Eu mă așteptam să înceapă să citească silabisit, cu voce tare. Băiatul a luat textul, l-a scanat o dată de sus până jos, apoi am văzut cum ochii lui au început să se miște foarte rapid pe linia de text. În 30 de secunde a pus textul jos și îmi spune că a terminat. Am oprit cronometrul crezând că este o glumă și i-am mai explicat încă o dată ce are de făcut și anume să citească textul așa cum citește el când doamna învățătoare îi cere acest lucru. Băiatul s-a uitat la mine încă o dată cu ochii mari și a început să îmi povestească detaliat scurta povestioară pe care tocmai o citise. Pentru mine a fost un șoc. I-am calculat repede viteza de citire și avea undeva în jur de 350 de cuvinte pe minut. I-am mai dat un text, de data aceasta mult mai mare. Același rezultat. Ca să vă faceți o idee, un adult citește în medie între 150 – maxim 250 de cuvinte pe minut, iar un copil de clasa I a undeva în jur de 30 – maxim 50 de cuvinte pe minut.

Abia așteptam să o întreb pe mama lui cum a lucrat cu el de a ajuns la o asemenea performanță. Așa am aflat că băiatul, încă de la vârsta de 4 ani era pasionat de mașini. Când vedea o mașină pe stradă, îi întreba pe părinții lui ce marcă este. În scurt timp, putea să recunoască toate mărcile de mașini ce rulau pe străzile din București. Pasul următor a fost să îi întrebe de literele care alcătuiau numele acestor mașini. Acest lucru înseamnă că el a învățat mai întâi cuvintele ca pe un ansamblu și mai apoi literele ce alcătuiau cuvintele.

Această experiență m-a determinat să caut mai multe informații și să verific dacă nu cumva felul în care acest băiețel a învățat singur să citească este o metodă mult mai eficientă decât aceea cu care noi am fost obișnuiți și anume de a învăța prima dată literele, apoi cititul pe silabe și în cele din urmă descifrarea cuvintelor.

Se pare că dacă punem cap la cap mai multe cercetări despre cum citește creierul, v-a trebui să reconsiderăm modul în care îi învățăm pe copiii noștri să citească.

Ca să înțelegeți mai bine despre ce vorbesc, citiți cu atenție următoarea frază:

O atlă cecretrae inetreastnă etse cea de la Unvireisateta Cmarbgie crae deomsnrtaează că mitnea unamă nu cietște feiacre lietră ditnr-un cuâvnt ci cuâvnutl ca un înrteg.

Ați reușit să înțelegeți?

O altă cercetare interesantă este cea de la Universitatea Cambridge care demonstrează că mintea umană nu citește fiecare literă dintr-un cuvânt ci cuvântul ca un întreg.

Această cercetare a fost realizată prin 1976 de un doctorand de la Universitatea Nottingham și a arătat că amestecarea literelor în interiorul cuvântului afectează puțin sau deloc un cititor. Se pare că atunci când literele sunt amestecate la mijloc, cititorii fac mai bine față decât atunci când prima și ultima literă sunt amestecate.

Un alt studiu realizat de mai mulți cercetători în neuroștiințe de la Georgetown University Medical Center a scos la iveală faptul că atunci când învățăm un cuvânt nou, acesta este plasat în creier într-un fel de dicționar vizual. Acest lucru, permite unui cititor mai experimentat să recunoască rapid și eficient cuvântul.

Mult timp s-a crezut că oamenii reușesc să descifreze cuvintele după felul în care acestea sună (după sunet) și nu după modul în care arată. Când vedem un cuvânt pentru prima dată, este nevoie de puțin timp pentru a-l descifra și a-l pronunța, dar după o singură prezentare îl poți recunoaște fără să-l mai pronunți. O dată ce întâlnești același cuvânt de mai multe ori, nu mai este nevoie de pronunție ci doar de semnal vizual pentru a recunoaște cuvântul.

Ținând cont de experiența cu acest băiețel, dar și de cercetările în domeniu, am început să abordez diferit cititul pentru copiii de pană în 9 ani.
Mai jos, găsiți câteva recomandări pe partea de citire pe care le-aș face oricărui părinte care îmi cere acest lucru pentru copilul lui.

1. În primul rând, cititul trebuie descoperit într-o atmosferă de joacă, relaxată și fără așteptări sau presiuni din partea părinților. O sursă de inspirație pentru mine au fost cărțile pentru copii: Primele mele 1000 de cuvinte. Puteți crea cartonașe pe care să aveți câte un cuvânt scris cu litere de tipar și imaginea reprezentativă deasupra. Prima dată puteți crea un joc în care copiii să recunoască imaginile (AC, MĂR, CASĂ, PAHAR). După ce se obișnuiesc cu aceste imagini, le puteți acoperi imaginea și lăsați doar denumirea obiectului, iar copiii trebuie să recunoască obiectul după forma scrisă a cuvântului. O altă variantă a acestui joc este să asocieze ei imaginea cu forma scrisă a cuvântului. Puteți aranja cartonașele pe grade de dificultate și anume cuvinte formate din 2 litere, 3 litere, 4 litere și tot așa. Acest joc îl recomand încă de la vârsta de 3 ani. Totul trebuie să fie realizat în atmosfera de joacă.

2. Ideal ar fi să îi obișnuiți pe copii încă de la început să descifreze cuvintele cu ajutorul unui reper vizual. Reper vizual poate însemna degetul arătător, pix, creion, bețișor. De acest reper vizual nu vor scăpa o dată ce învață să citească fluent, ci îl vor folosi chiar și în viața de adult. Cititul cu ajutorul reperului îi va ajuta pe copii să scape de cititul sacadat, iar mai târziu de cititul subvocalizat și de pronunția mentală a cuvintelor. În plus, reperul este benefic pentru ochi deoarece le va întări mușchiul ocular, ochiul fiind forțat la început să se miște la o viteză impusă de reper. Este un fel de gimnastică oculară. Foarte important: trebuie să existe o concordanță între viteza de mișcare a mâinii care controlează reperul și viteza de mișcare a ochilor. Ochii au tendința să fie leneși și tocmai din acest motiv, mâna va fi cu o fracțiune de secundă înaintea ochilor, deschizându-le drumul.

3. De multe ori, copilul aflat la început de drum în tainele cititului se sperie de cuvintele mai lungi sau de anumite denumiri pe care le întâlnește pentru prima dată și sunt scrise într-o formă cu care el nu este obișnuit. Atunci când copilul are în față un text la prima vedere, recomandarea mea este ca primul lucru pe care ar trebui să-l facă este să plece în căutarea cuvintelor care „îl sperie” și să le sublinieze. Discutați cu el aceste cuvinte, ajutați-l să le pronunțe de mai multe ori până se simte confortabil cu ele, iar mai apoi puteți începe lectura. Astfel, copilul nu va mai citi cu teama că va ajunge la acele cuvinte noi, pe care le va pronunța greșit și sigur se va face de râs.

4. În experiența de până acum am întâlnit și cazuri în care, înainte copilul citea tot ce prindea, iar după ce a intrat la școală nu mai voia să citească. În astfel de situații, problema trebuie rezolvată la nivel emoțional. Experiențele mai puțin plăcute cum ar fi: compararea cu un alt elev sau frate mai mare, evidențierea exagerată a greșelilor și mai puțin a cuvintelor pe care le citește bine, cititul în fața clasei cu voce tare, anumite remarci mai răutăcioase din partea colegilor atunci când nu pronunță anumite cuvinte corect, anumite competiții de citit desfășurate la școală, toate acestea pot avea un impact negativ asupra motivației de a se perfecționa. Copilul trebuie ajutat să conștientizeze emoțiile negative pe care le-a asociat actului de a citi, iar apoi, cu răbdare, schimbată experiența cititului în una care să îl facă să se simtă încrezător în abilitățile lui.

La final, aș vrea să mai atrag atenția asupra unui singur lucru. Părinții reprezintă primele modele din viața unui copil. În casele în care cititul face parte din rutina zilnică a unei familii și copilul va modela acest comportament. Așa că dragi părinți, ultima recomandare pe care o am pentru voi este: RĂBDARE! RĂBDARE! RĂBDARE! Așa cum plantele au un ritm al lor de dezvoltare, așa și copiii au un ritm propriu de a asimila informații și abilități noi.

Dacă ești părinte, sunt tare curioasă cu ce situații te-ai confruntat/te confrunți în legătură cu acest subiect.

Orice întrebare ai, nu ezita să îmi scrii pe adresa: georgiana@invataeficient.com , sau îmi poți lăsa un comentariu sub articol.

Cu drag,
Georgiana Gerea

Sunt aici să învățăm împreună!

25 de comentarii

  1. Baiatul meu are 6 ani si este in clasa 0.Problema noastra este ca recunoaste literele dar nu poate sa le lege pt a forma silabele cuvinteleor.Daca ati putea sa imi dati vreun sfat in aceasta privinta v-as fi foarte recunoscatoare.Multumesc

    • Bună, Corina!
      În primul rând uitați de litere pentru o perioadă și treceți direct la recunoașterea cuvintelor. Cititul literelor nu este atât de amuzant cum este cititul cuvintelor. Vă propun să creați cartonașe pe care să scrieți cuvinte. Începeți cu cele mai familiare și plăcute cuvinte din jurul lui.
      În fiecare zi prezentați 5 cuvinte noi și le repetați de 3 ori pe parcursul unei zile. Fiecare cuvânt îl afișați 5 secunde și spuneți: aici scrie: „măr”, iar apoi treceți la următorul. Nu îl puneți și pe el să repete deocamdată. Este suficient să vizualizeze.
      După fiecare set de 5 cuvinte, încurajați copilul, bucurați-vă alături de el.
      Al doilea pas ar fi să combinați cuvintele singulare în perechi de cuvinte scrise tot pe cartonase. De exemplu: „măr galben”.
      Al treilea pas ar fi să creați propoziții simple. De exemplu: „Mihai mănâncă.” „Mama gătește.”
      Apoi puteți trece la propoziții mai dezvoltate: „Mihai mănâncă un măr galben.”
      Este important să vă opriți înainte să vrea el să se oprească și să îl întrebați ce cuvinte i-ar plăcea să știe să citească. Este bine să începem cu acele cuvinte care îl interesează pe el.
      Sper să vă fi de folos aceste recomandări.

      • Buna ziua am si eu o fetita de 6 ani in clasa pregatitoare si se descurca greu la citit .Recunoaste literele dar greu sa le lege pt a forma silabele cuvintelor.Daca ati putea sa imi dati un sfat in aceasta privinta v.as fi foarte recunascatoare.Multumesc frumos

        • Buna, Georgiana!

          Cam asta se intampla cand copiii invata prima data literele si nu direct cuvinte scurte. Ei se bucura ca recunosc literele, dar nu inteleg ce pot face apoi cu ele. In schimb, daca invata prima data forma scrisa a unor cuvinte scurte si uzuale, le va fi mai usor apoi sa inteleagă și utilitatea literelor. Pentru copiii care abia invata sa citeasca, eu recomanda metoda cartonaselor. Daca cititi raspunsurile la comentariile anterioare, o sa gasiti descrisa modalitatea prin care sa lucrati cu aceste cartonase.

          • Buna ziua Dna Georgiana, este vorba de nepotelul meu , este in Clasa pregătitoare, acum in stam sa citim ,daca îl pui să citească pe silabe cuvintele totul este ok, dar daca acele cuvinte nu sunt scrise pe silabe nu se descurca.plange se supără că el nu v a putea citi niciodată.in clasa daca nu poate citi pe silabe , nu vrea să citească că o să râdă copii de el. Va rog din suflet să mă ajutați cu un sfat , cum sa procedez cu el, v-as fi foarte recunoscătoare, deja am intrat și eu în panica cu el .mulțumesc tare mult aștept răspunsul dvs.

  2. Bună! Băiatul meu are aproape 7 ani, locuim în Anglia și este în clasa a 2-a pt ca aici școala începe de la 4 ani.toti copii din clasa lui știu sa citeasca fluent, sa scrie ,și sa facă adunări și scăderi. El din păcate nu poate face aceste lucruri, pt ca nu a început școala de la 4 ani. Pana la vârsta de 5 ani jumate am locuit în Germania, și el a făcut acolo grădiniță, unde doar s-a jucat,nu făceau nimic educational, litere, numere, asta la ei începea de la 6 ani, nu ca în Anglia de la 4.Cand am ajuns în Anglia,nu știam absolut nimic despre sistemul lor educational, de aceea am rămas foarte surprinsa când mi s-a spus ca trebuie sa între în clasa 1, pt ca are 5 ani jumate. Eu speram sa mai facă 1an de gradi minim, pt ca știam ca nu e pregătit de școală. După 1 an, știe literele, numerele pana la 100, și sa scrie doar dacă ii dictez eu literele. Singur nu știe decât numele lui sa îl scrie, dar și acolo mai greșește câteodată. Decând s-a închis școala, învățătoarea mi-a trimis acasă cuvinte cu imagini deasupra,și un link unde ne putem loga și face exerciții de citire pt copii care au dislexie. El citește toate literele din cuvânt dar nu poate spune cuvântul. Uneori, nu știe ce este în imagine, de aceea ii spun sa citească literele ca să își dea seama, dar nu reușește. Am citit povestea cu băiețelul cu mașinile, și al meu este obsedat, și le știe pe toate și le recunoaște pe strada, ma întreabă câteodată ce mai scrie pe ele în afara de marca inițială, dar nu retine niciodată. Și asta este principala mea problema, pt ca nu retine. Facem exerciții, și la fiecare 4 cuvinte se repeta un cuvânt,iar el nu îl recunoaște. Ce trebuie sa fac? Sa am mai multa răbdare? Problema este ca lui nu ii place, nici acasă cu mine, nici cu taică-său, nici la școală cu învățatoare.. Nu ii place sa scrie, sa citească, absolut nimic legat de școală. De când este carantina aici, i-am făcut program de la 10 la 3 este școală, 30 de min citim, am început prin a-i citi eu și el asculta.
    După ce citeam îl întrebam unde scrie anumite cuvinte și el mi le arata. După 5 zile, îl pun pe el sa citească, cuvinte simple împreună cu poza. După cele 30 de min de citit face pauza, de 30 de minute apoi scrie, suntem în camera lui și am început prin a scrie câte 3 jucării din camera pe zi, mai mult nu voia și nu am vrut sa risc sa îl supăr prea tare. După scris, facem o pauza pt o gustare, timp în care el se mai joaca cu jucăriile. După pauza coloram. Câte un desen pe zi, eu ii fac conturul și el colorează. O casa, un urs, un copac, chestii ușoare, după ce termina îl pun sa scrie ce este în desen și numele lui. Bineînțeles trebuie sa ii dictez literele. După desen, facem adunări simple, de la 1 la 10, avem jocuri, avem tot ce trebuie pt a face asta ușor și bucuroși, dar el nu vrea absolut deloc, foarte greu îl conving.. Îl încurajez foarte mult când reușește ceva, si asta îl face sa vrea sa continue. După numere,ne jucam board games monopoly, sau memory games, cărți (război) la jocul cu cărți practicam matematica, care este mai mare câștiga.. De obicei le nimerește. Nu am ajuns încă la nivelul sa îl întreb cu cât este mai mare 5 fata de 3, doar spune ca este mai mare 5 și atât. Și nici eu nu vreau încă sa îl forțez.Dupa jocuri, mananca și apoi ieșim afara,sa consume energie, apoi în casa după toate astea îl las sa facă ce vrea, se joaca la PS, se uita la desene, se joaca jocuri pe tableta. Nu sta non stop pe ele, se mai joaca cu noi, dansează, mănâncă, dar în mare e liber sa facă ce vrea. Pt ca eu cred ca e suficient de la 10 la 3. A înțeles programul, și chiar îmi spune el ce urmează, câteodată se grăbește sa termine mai repede, dar eu ii spun ca avem 30 de minute la dispoziție pt fiecare în parte, dar e greu pt ca nu știe încă ceasul.. Știe orele, dar nu înțelege minutele și secundele. Seara, când ne punem în pat ii citesc o poveste, apoi îl pun sa îmi arate anumite cuvinte, și apoi sa îmi spună ce a inteles el din poveste,în proporție de 70%reuseste.Este dificil pt el, limba romana nu o stăpânește bine, limba engleza la fel. Diagnosticul oficial pe care l-a primit la vârsta de 3 ani jumate este ca are o interziere mintala de 1 an si jumătate . Nu este autist, nu are nimic la creier fizic, doar aceasta întârziere mintala, de care nu știe nimeni de la ce provine. V-am scris pt ca ma gândesc ca poate ați mai întâlnit astfel de cazuri si vreau câteva sfaturi concrete, și dacă ce fac eu acasă cu el e bine sau nu. Ma scuzați pt textul kilometric, dar simțeam nevoia sa ma descarc cuiva. Va mulțumesc pt atenție.

  3. Buna…am un baiat de 8 ani care nu stie sa citeasca si nu cunoaste toate literele din alfabet,stau cu el si ii explic dar degeaba,nustiu ce sa mai fac…cum sa procedez cu el…multumesc

    • Buna, Cristina!

      Asa cum am spus si în comentariile anterioare, uitati deocamdata de recunoasterea literelor si treceti direct la recunoasterea cuvintelor. Începeti prin a face o lista cu acele cuvinte din domeniu lui de interes, cuvinte pe care el le foloseste des sau cuvinte pe care ar vrea sa stie sa le citeasca. Creati apoi cartonase cu aceste cuvinte. În fiecare zi prezentați 5 cuvinte noi și le repetați de 3 ori pe parcursul unei zile. Fiecare cuvânt îl afișați 5 secunde și spuneți: aici scrie: „măr”, iar apoi treceți la următorul. Nu îl puneți și pe el să repete deocamdată. Este suficient să vizualizeze.
      După fiecare set de 5 cuvinte, încurajați copilul, bucurați-vă alături de el.
      Puteti de asemenea sa creati un joc in care sa faceti cartonase pe care scrieti denumirea unor obiecte din camera lui, iar el trebuie sa asocieze cuvantul scris cu obiectul si invers.
      Fiecare set de 5 cuvinte il repetati pe parcursul a 5 zile, de 3 ori pe zi. Dupa 5 zile, scoateti un set si introduceti altul. Pastrand acest ritm va ajunge sa descifreze 25 de cuvinte/zi.
      Al doilea pas ar fi sa combinati cuvintele singulare în perechi de cuvinte scrise tot pe cartonase. De exemplu: „măr galben”.
      Al treilea pas ar fi să creați propoziții simple. De exemplu: „Andrei mănâncă.” „Mama gătește.”
      Apoi puteți trece la propoziții mai dezvoltate: „Mihai mănâncă un măr galben.”
      Dupa ce va intelege utilitatea literelor, ii va fi mult mai usor sa le invete.

      • Aceiași problema o are ai fetița mea. La 4 ani a mers la grădinița in Germania, nu au făcut absolut nimic educațional, acum are 7 ani și este clasa 1. Cunoaște literele dar nj le poate spune intr-un cuvânt, motivul mi-l spune ca nu ii place limba germana, dar nici in romană nu le citește. Am încercat mai multe modalități și nu funcționează. Ii place matematica, se descurca la calcule dar nu știu ce sa fac cu cititul. P

  4. Buna ziua am si eu un băietel de 8 ani jumate si avem ceva probleme cu cititul nu poate sa lege silabele sa spuna un cuvânt mai mare si cand il pun sa citeasca nu vre tot timpu dar ca insistat mult si dupa aia vine dar se pierde repede si nu vrea să citească mult am fost si la locopedie 2 ani dar la început erau progrese der parca se plictisește si nu il mai atrage daca ati putea sa ma ajutati cu un sfat multumesc

    • Buna, Ioana.

      Luati-o treptat. In primul rand, cum am mai spus si in comentariile anterioare, începeti prin a crea cartonase cu cuvinte scurte din 3, 4, 5 litere, cuvinte care se pronunta dintr-o silabă sau 2.

      Alegeti 5 cartonase cu cuvinte pe care sa le repetati de 3 ori pe zi. In urmatoarea zi mai introduceti inca 5 cuvinte si tot asa timp de 5 zile. In ziua 6 scoateti primul set de 5 cuvinte si introduceti altul, astfel incat sa ajunga sa repete 25 de cuvinte pe zi. Timp de 1 lună repetati cu el doar cuvinte simple. Apoi puteti trece la a crea propozitii scurte cu cuvintele pe care le-a repetat individual.
      Cand are de citit un text nou, prima data uitati-va impreună pe el si vedeti care sunt acele cuvinte mai lungi care ar putea sa îi puna probleme. Cititi aceste cuvinte impreună, puneti-l și pe copil sa repete cu voce tare de mai multe ori aceste cuvinte mai lungi pana se obisnuieste cu forma scrisa a cuvantului, dar si cu felul in care se pronuntă. Reprizele de citit, la început, ar trebui sa dureze 5 minute, maxim 10. Puteti folosi chiar un cronometru pe care sa-l setati la 5 minute. Cand a sunat ceasul, se opreste din citit. Si mai continua cu o alta repriza de 5 minute mai tarziu. Alegeti texte cu cuvinte uzuale, astfel incat el sa vada un anumit progres.

  5. Bună ziua. Și eu am un băiețel de 4 ani(neîmpliniți),si la fel.. A învățat toate mărcile de mașini, pe la3 ani și 2 luni, apoi culorile, apoi am cumpărat 2 covorașe, unul cu cifre,celalalt cu litere.prin joaca noastră, și curiozitatea lui ff mare de-a ști ce litere sunt, ce numere, etc, a învățat atâta alfabetul, cât și sa numere pana la 50,in romana, și inengleza. Apoi a urmat sa lege câte doua litere, singur, ca mai apoi sa observ ca el citește cuvinte din cărți, de pe cutii, etc.. Ac formează cuvinte din alfabet, f complexe pt vârstă lui..
    Iar acum o săptămână, la grădiniță, doamna educatoare a observat lucrul acesta, și l-a pus sa citească, des oprind și dansa, ca al meu copil care părea neastâmpărat, citește ca un copil de clasa întâi.

  6. Bună ziua fetita mea are 7 ani si este in clasa 0.Problema noastra este ca recunoaste literele dar nu poate sa le lege pt a forma cuvintele și silabele cuvinteleor..iar cuvântul scurt îl citește bine.. Iar acasă îmi citește pe silabe cele grele iar la școală nu vrea sub nici o forma sa citească deorece spune (dacă nu citesc bine râde copii de mine, și mai bine dacă nu știu nu citesc și spune doamnei ca nu știe) iar acasă îmi citește îmi spune și alfabetul.. Nu mai știu cum sa ii dau curaj sa ridice ma Uță sau sa citească la școală.. Îi repet mereu chiar dacă greșește o corectează doamna și nu ii place acest lucru sa fie corectata și sa zică ca nui bine!
    .Daca ati putea sa imi dati vreun sfat in aceasta privinta v-as fi foarte recunoscatoare.Multumesc mult!

    • Buna ziua!

      Înțeleg situația! Ce puteți face pentru moment este să îi încurajați fiecare progres și să lucrați 5-10 minute în fiecare zi pe câte o poveste scurta, dar care are și imagini. Uitați-va la imagini prima data și întrebați-o despre ce credea ea ca este vorba in acea poveste. Citiți-i dumneavoastră povestea și pe fetiță puneți-o să va urmareasca cu degetul pe text in timp ce citiți. Apoi faceți schimb. Este timpul fetiței sa citească in timp ce urmărește in continuare cu degetul textul. Ajutați-o cu acele cuvinte mai lungi. Pe măsura ce capătă încredere in abilitatile ei de citire, va avea curajul sa răspundă și in clasa.

  7. Buna ziua, am un baietel de 9 ani caruia nu ii place sa citeasca. recunoaste in schimb toate literele, citeste cuvinte de 2 litere, uneori si de 3 sau 4 litere. daca cuvantul este mai lung nu reuseste sa il citeasca. de fiecare data cand citeste nu silabiseste, citeste pe litere tocmai de aceea nu reuseste sa spuna la final cuvantul pt ca pana citeste toate literele cred ca uita primele litere si nu ii mai iese cuvantul. incerc sa il dezvat de a citi pe litere si incerc sa il fac sa vada cuvantul dar nu reusesc. Aveti o recomandare de cum sa il fac sa vada cuvantul si nu literele? multumesc

  8. Buna seara am și eu am un băiețel de 8 ani și mă confrunt cu probleme de citire recunoaște literele dar nu poate forma cuvinte cam greu formează

  9. Buna ziua , am citit mai multe articole dar m-am oprit la acest articol mai sus menționat unde am impresia că mă regăsesc cu fetița mea. Am o fetiță de 8 ani jumate și încă de la grădiniță începuse să citească destul de bine. Însă când am intrat la clasa pregătitoare a stagnat . Acum este clasa a ll-a și încă are dificultăți de citit . Nu știu cum să procedez să o pot ajuta să își de-a drumul la citit mai repede . Mă puteți ajuta cu un sfat , o idee sa o punem in practica va rog .

  10. Bună seara,
    este foarte interesant ceea ce am citit aici. Cautam o metoda atipica și iată ca am găsit! Ma bucur enorm ca am deschis acest articol. Vreau sa pun în practica cu fetita mea ce am găsit aici. Deja sunt încrezătoare ca vom reuși! Ea este clasa pregătitoare și recunoaște litere, dar nu pe toate, nu reușim sa legam silabe efectiv deloc.
    Multumim!

  11. Bună ziua,am si eu o problema cu fata mea are aproape 8 ani termina clasa intai si are probleme cu cititul. Cunoaste alfabetul foarte bine spune cuvantul pe litere dar nu il poate lega,recunoaste cuvinte gen mama,apa,ce,are,pe din astea mai simple,cele nai grele nu le poate lega. Ea a fost data mai tarziu la scoala pe la 5 ani pentru ca locuim la sat si cand am vrut sa o inscriu la 3 ani nu am pytut deoarece nu se inscriau copii la aceasta varsta aici se inscriu de la 4-5 ani,iar cand am inscris-o a facut doar un an deoarece cand sa intre in urmatorul an de gradinita mi sa spus de la scoala ca fata conform varstei ea trebuie sa intre la pregatitoare iar acum lucrez cu ea foarte mult si eu si la scoala ca sa ajunga cat de cat la nivel cu ceilalti. Cum trebuie sa fac ca sa o ajut?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*