Chineza – limba care unește |

Dintotdeuna am crezut că limba chineză este o limbă grea și nu mi-a stârnit interesul pentru că până astăzi nu i-am văzut utilitatea. Draga mea prietenă și colaboratoare Lina Toma m-a invitat să o însoțesc la primul ei curs de limbă chineză susținut pentru copiii din Comuna Lerești, Județul Arges, școală la care Lina a terminat clasele V-VIII. Am ajuns cu jumătate de ora mai devreme, am văzut clasa micuță, dar îngrijită, luminoasă, am aranjat băncile, iar copiii nerăbdători deja începuseră să apară.

Ieri, când se pregătea pentru curs, Lina m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să le vorbesc și eu puțin copiilor despre învățarea eficientă aplicată pe o limbă străină. Am fost foarte încântată și mi-am dat seama că îmi era dor să fac asta.

Cursul a început cu informații de bază despre cum funcționează creierul nostru, cum se formează neuronii, dar si cum apar credințele care ne pot sabota o viață întreagă în tot ceea ce ne propunem să facem. Mesajul din prima parte a întâlnirii a fost că nu există nu pot, nu exista e prea greu, exista doar emoția din spatele informației care o transformă în ceva plăcut sau mai puțin plăcut. Am văzut cum copiii au făcut ochii mari și au devenit dintr-o dată și mai atenți, constientizând, unii mai mult, iar alții mai puțin că felul în care viața noastră arată în prezent este rezultatul emoțiilor pe care le-am hrănit în trecut.

Când Lina mi-a povestit de proiectul ei de ai învăța pe copiii din Lerești limba chineză și arabă cel mai tare m-a atras obiectivul ei, care nu este cum v-ați fi așteptat ca la finalul verii acești copii să cunoască una din cele două limbi, ci este ca prin intermediul unei limbi străine, mai puțin cunoscute, acești copii să iși exploreze interiorul și să fie conștienți de potențialul lor, să fie conștienți de faptul că știind cum funcționează mintea lor pot ajunge la emoțiile lor, la pasiunile lor, la dorințele lor cele mai ascunse, asumându-și curajul de a-și recunoaște misiunea și de a o urma.

Îți trebuie o oarecare doză de curaj să te apuci de învățat limba chineză sau arabă, iar prin aceste propuneri, Lina s-a asigurat că va avea în grupă cei mai curajoși copii. Ar fi putut ține de asemenea un atelier de limbă engleză, franceză sau spaniolă, limbi pe care le stăpânește foarte bine, dar după cum v-am spus altele sunt semințele pe care ea vrea să le planteze.

Primul cuvant pe care copiii l-au învățat în limba chineză a fost FERICIRE (Fu) și am fost cu toții încântați de câtă imaginație, emoție, poveste și creativitate se ascunde în spatele pictogramelor. Lina ne-a pus să ne imaginam un chinez cu pălărie, căruia i s-a aprins un bec pentru că și-a dat seama că la baza vieții stă spiritualitatea sau sănătatea (crucea). Patratul gol simbolizează o minte disciplinată sau o gură – tot ceea ce scoatem pe gură este de la minte, iar liniuța de sus în chineză este cifra 1 care simbolizează simplitatea spiritului, originea, începutul.

Eu am văzut un chinez care își desface cadoul de ziua lui (crucea) și constată că în cutie (pătratul) se află o tabletă (linia orizontală) și asta îl face fericit. Povestile au continuat… Cu fiecare pictogramă, fiecare vedea altceva, fiecare simțea altceva, dar cu toții ne-am amuzat și am admirat cât de ușor am înțeles prin intermediul limbii chineze că este mult mai interesant când aducem împreună emisferele cerebrale și nu le ținem separate una de alta. Lectia pe care eu mi-am luat-o din acest prim curs este că unind informații, emisfere, idei, oameni, școli totul capătă sens, putere și frumusețe.

Un moment emoționant atât pentru mine cât și pentru Lina a fost la finalul cursului când le-am spus că s-a terminat și rămâne să ne vedem săptămâna următoare și niciun copil nu se ridica din bancă. A trebuit să le spunem de câteva ori că s-a terminat, ca mai apoi niciunul să nu vrea să iasă din clasă, parcă mai așteptau ceva, parcă voiau să mai simtă ceva, parcă erau flămânzi de cunoaștere.