Ce metode aplicau Cantemir, Hașdeu și Iorga pentru a citi rapid?

Salutare!

Cum citeau rapid Cantemir, Hașdeu și Iorga fără să folosească tehnicile de citire rapidă cunoscute?

De unde știm că ei citeau cu 1000 – 2000 de cuvinte pe minut?

Cine le-a măsurat viteza de citire?

Dar oare ei cât rețineau din ceea ce citeau?

Acestea sunt întrebările la care am vrut să aflu un răspuns.

În mai toate articolele și cărțile care au ca subiect principal citirea rapidă o să aflați că cititorii rapizi ai României au fost Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hașdeu și Nicolae Iorga. Nicăieri nu scrie cum de citeau aceștia rapid în condițiile în care abia în 1925 s-a ținut primul curs formal de citire rapidă la Universitatea Syracuze din America.

Se pare că încă de prin 1600 oamenii culți căutau modalități pentru îmbunătățirea vitezei de citire. Primul despre care aflăm este Antonio di Marco Magliabechi, născut în Florența, supranumit și șoarecele de bibliotecă, deoarece lucrând ca bibliotecar în cadrul Bibliotecii Palatine, toți oamenii de cultură din întreaga Europă corespondau cu el pentru că se știa că nu lăsa nicio carte necitită.  Antonio di Marco Magliabechi mai este recunoscut și pentru faptul că avea o memorie foarte bună, putând să memoreze cărți întregi într-un timp foarte scurt. Contemporanii spun despre el că prin una, două fixări pe pagină absorbea toată informația, iar prin combinație cu tehnicile de memorare, putea reda cu lux de amănunte cărți întregi.

Despre cei 3 presupuși cititori rapizi ai României nu am găsit mărturii ale contemporanilor care să valideze informația că ei citeau cu 1000 – 2000 de cuvinte pe minut.

Dar haideți să vedem cine sunt cei 3 presupuși cititori rapizi ai României?

Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) – este primul om de știință român. Enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic, scriitor român – Dimitrie Cantemir a fost influențat atât de Umanismul renașterii cât și de gândirea înaltă din Rusia. Este considerat primul promotor al României în Europa și este recunoscut pentru pasiunea sa pentru cercetare.  La vârsta de 15 ani, fiind luat ostatic la curtea sultanului, acesta are acces la biblioteca din Istanbul unde studiază logică, filozofie, geografie, istorie, medicină, chimie și limbi orientale (turcă, arabă, persană).

Ales membru al Academiei din Berlin, Cantemir este încurajat să scrie în latină opera Descrierea Moldovei. Prin opera – Istoria Ieroglifica – considerată de Nicolae Iorga cel dintâi roman de realitate istorică, domnitorul cărturar, este primul care introduce in istoria literaturii române un glosar la finalul unei cărți deoarece era greu de parcurs.

 

Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838 – 1907) – academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, poet, prozator, dramaturg, publicist, istoric și om politic – Hașdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile. Sparge tiparele normalului fiind o personalitate complexă și originală.

 

 

 

Nicolae Iorga (1871-1940) –  istoric, memorialist, poet, dramaturg, critic și istoric literar. Nicolae Iorga învață să citească singur și termină  facultatea (secția istorico-literară) într-un singur an. Opera sa întruneşte 1250 cărţi şi 25.000 articole.

Dintre cei trei cititori rapizi ai României, Nicolae Iorga este cel despre care am găsit câteva informații care fac referire la modul în care citea.
El povestește în cartea “O viață de om așa cum a fost ea” cum în clasa a doua fiind, absorbit de frumoasele pasaje din cartea de citire, uitând cu totul unde se afla și ce se făcea la oră, aude la un moment dat glasul preotului care conducea clasa spunându-i: ”Unde-i ce? Arată cu degetul!” Fiindu-i imposibil să arate cuvântul, a fost pedepsit.

Prin această povestire, Iorga nu face altceva decât să confirme descoperirile din domeniul citirii rapide care spun că un cititor rapid nu citește fiecare cuvânt în parte, ci vede grupuri de cuvinte pe care le transformă rapid în imagini.
Cu informațiile și descoperirile pe care le avem în acest moment despre modul în care ochii noștri parcurg o linie de text, despre cum funcționează citirea rapidă, dar și ce presupune procesul de fotocitire, putem trage concluzia că atât Iorga cât și Cantemir și Hașdeu aplicau deja tehnici de citire rapidă și de fotocitire într-un mod intuitiv. Având o dorință foarte mare de cunoaștere și de a asimila cât mai multe informații din multe domenii într-un timp scurt, tot ceea ce au făcut cei trei a fost să-și forțeze limitele fizice și mentale în mod continuu.

Ce au în comun Cantemir, Hașdeu și Iorga?

• erau autodidacți
• nonconformiști
• erau curioși și interesați de aproape orice domeniu
• aveau o dorință foarte mare de depășire a limitelor
• aveau activat darul scrisului

Paradoxul citirii rapide este următorul: “cu cât citești mai repede cu atât reții mai multă informație”. Nu trebuie să ma credeți pe cuvânt. Testați!

În cazul lui Cantemir, Hașdeu și Iorga eu aș reformula această afirmație în felul următor: “cu cât ai mai multe informații, trăiri, experiențe în harta mentală, cu atât citești mai rapid un text”.

Dacă ne uităm la titulaturile lor putem observa că nu este domeniu pe care să nu-l fi abordat, ceea ce înseamnă că orice carte ar fi deschis era imposibil să nu știe nimic despre subiectul respectiv.
Într-un alt articol spuneam despre faptul că citirea rapidă te ajută să reperezi ușor ceea ce nu ști (mintea  se blochează pe informația necunoscută) și să treci foarte repede peste ceea ce cunoști deja.

Este logic faptul că citeau rapid. Având informații din așa de multe domenii treceau foarte repede peste ceea ce știau deja.

Nicolae Iorga se mai deosebește de Cantemir și Hașdeu prin faptul că avea un scop foarte clar. Aproape întreaga operă a lui Iorga se concentrează în jurul unui mare subiect: Istoria Românilor.

Acest lucru ne spune despre Nicolae Iorga că era foarte selectiv cu informația. Orice carte deschidea, nu o citea cap coadă după care o punea în raft și o bifa ca fiind carte citită. Fiecare manuscris, carte, document de arhivă, le cerceta cu un scop foarte clar în minte, iar acest scop avea legătură cu istoria românilor.

Căuta doar acele informații care îi măreau universul de cunoaștere și care îi oferea o imagine cât mai clară despre istoria românilor.

Când citești cu un scop foarte clar în minte reții mai multă informație decât atunci când citești fără să știi ce urmărești.

Imaginează-ți că ești pe un câmp plin cu flori. Pe acest câmp găsești flori de culoare roșie, roz, galben, albastru, verde, violet, indigo, iar scopul tău este ca timp de 30 de minute să culegi cât mai multe flori de culoare violet. Ce culoare crezi că o să vezi în fața ochilor în următoarele 30 de minute?

Dându-i o comandă foarte clară creierului, el va ști pe ce să se concentreze și te va deconecta de la celelalte detalii care nu corespund scopului tău.   

Un alt lucru pe care îl au în comun cei trei este darul scrisului. Se cunoaște faptul că scrisul este cel care face legătura dintre partea conștientă a creierului și cea subconștientă.

Prin scris poți aduce în plan conștient informații bine ascunse în plan subconștient.
Scrisul este cel care activează procesul creativ și te aduce în starea de creativitate. Se spune că scrisul dezvoltă geniul și geniul dezvoltă scrisul.

Dacă ar fi să extragem două informații relevante de la cei mai prolifici scriitori români pe care să le aplici  începând de astăzi, acestea ar fi:

1. Înainte de a începe să citești o carte stabilește-ți încă de la început un scop foarte clar. Îți las și câteva întrebări ajutătoare. Ce vreau să rețin din această carte? Care este pentru mine aplicabilitatea esențială a acestui material?
2. Scrie în fiecare zi 300 de cuvinte despre un domeniu care te pasionează. Dacă nu ai acest exercițiu, la începu o să ți se pară dificil. Dacă simți că te blochezi, scrie în continuare exact ce îți trece prin minte. Chiar și fraze de genul: m-am blocat! Nu mai știu ce să scriu. Abia am scris 56 de cuvinte. Oare despre ce să mai scriu până la 300? Pai aș putea să scriu despre cât de plictisitoare a fost ședința de astăzi de la serviciu… Cam așa arată și unele scrieri ale lui Nicolae Iorga care scria în continuu, pe ce apuca, oriunde se afla.

Sunt multe lucruri de spus despre acest subiect. Important este să nu ne limităm și să credem că noi nu putem citi cu o viteză de peste 1000 de cuvinte pe minut. Avem mult mai multe informații despre cum funcționează creierul, dar și despre cum putem învăța mai eficient. Important este să aplicăm aceste informații.

 

Cu drag,

Georgiana Gerea