Arta de a pune întrebări

Salutare!

Sâmbătă am avut primul Atelier de Citire Rapidă din acest an și încă sunt foarte entuziasmată deoarece țin acest curs de ceva vreme și încă mă minunez de contribuțiile aduse de participanți. Am să povestesc pe scurt ce se întâmplă în cadrul cursului pentru a ajunge mai repede la adevăratul motiv pentru care am scris acest articol.

La începutul atelierului, toți cursanții primesc tehnica prin care pot parcurge mai rapid un text, după care urmează partea de aplicare și de verificare a gradului de înțelegere. Testarea a ceea ce au reținut se face printr-un set de întrebări specifice din textul parcurs. Asta așa, pe scurt, cât să vă faceți o idee. Spre sfârșitul atelierului, unul dintre participanți m-a întrebat cum se poate el verifica acasă dacă a reținut din text, având în vedere că materialele pe care le are de parcurs nu vin la pachet cu seturi de întrebări. Cum știe că informația selectată este cea bună?

În acel moment mi-am dat seama că în școală suntem pregătiți doar pentru a răspunde la întrebări nu și pentru a genera întrebări. Educația a ajuns să fie astăzi considerată acumularea de informații în capul studenților. Cuvântul latin educare înseamnă, a manifesta, a scoate la iveală, a dezvolta din interior, iar treaba educatorului în Grecia Antică era să filtreze percepțiile și viziunile subtile ale studentului.

În acest moment ne-am oprit din a educa și ne-am apucat de predat. Astfel, ințelepciunea naturală a fiecărui elev nu mai este scoasă Ia suprafața și pe deasupra mai este și blocată de faptul că trebuie să corespundă unui tipar foarte bine stabilit. Și uite așa… ajungem în viața de adulți și ne apucăm să asimilăm informații fie la întâmplare, fie doar atunci când cineva are un set de întrebări pregătite pentru noi puse sub forma unui examen care îți validează sau nu nivelul cunoștințelor acumulate dintr-un anumit domeniu.

Poate că acesta este și unul dintre motivele pentru care oamenii nu prea citesc și anume: nu își pun întrebări la care să caute răspunsuri.

Revenind la întrebările primite în cadrul atelierului, ceea ce am făcut după, a fost să schimb pe loc structura pe care o aveam pregătită și să propun un alt exercițiu pe care între timp l-am denumit „arta dialogului” sau „arta de a pune întrebări” deoarece m-am gândit la Socrate care atunci când discuta cu cineva începea prin a pune întrebări.

Ce presupune acest exercițiu?

Împarte materialul pe care îl ai de parcurs în paragrafe. După fiecare paragraf, oprește-te și fără a mai reveni pe text scrie o întrebare al cărei răspuns se află în paragraful pe care l-ai parcurs.

Când aplici pentru prima dată această metodă vei observa că după primele 2-3 paragrafe există tendința de a reveni în text să cauți cuvintele cheie. Ai impresia că nu ai reținut nimic. Ai răbdare cu tine. Nu reveni pe text. Stai puțin și gândește-te ce cuvinte ai văzut, care era ideea principală a paragrafului? Această metodă te ajută să crești gradul de atenție și te transformă într-un cititor activ, care pune întrebări și sintetizează informația rapid.

Avantajul acestei metode este că atunci când termini de parcurs un text, îl procesezi atât din perspectiva celui care generează întrebări cât și din cea a celui care răspunde.

Dezavantajul acestei metode este că s-ar putea să consideri că te oprește din fluxul cititului.

Recomandarea mea este să aplici această tehnică în special dacă te pregătești pentru un examen oral sau care presupune verificare cunoștințelor printr-un interviu. Vei observa în timp că această metodă te ajută să procesezi mai ușor informația și să pui rapid întrebări chiar și în comunicarea verbală.

Sper să vă fie de folos această tehnică și vă încurajez să puneți multe întrebări. Se spune că cea mai proastă întrebare pe care o puteți pune este cea pe care nu o puneți.

 

Cu drag,

Georgiana Gerea