Dacă ar fi să îi scrii o scrisoare rușinii, tu ce i-ai spune?

Salutare!
Dacă ar fi să îi scrii o scrisoare rușinii, ce i-ai spune?

Imaginează-ți cum ar arăta o zi din viața ta fără rușine.

Cam așa a început întâlnirea cu numărul 3 din programul de pregătire mentală și emoționala pentru examen.

Această temă era prezentă în structura cursului, doar că  echipa MindSet Club a venit să aducă o altă perspectivă asupra acestui subiect prin evenimentul organizat pe tema: Rușinea|| Izolarea social. Le mulțumesc pe această cale.

Poate vă întrebați ce caută un astfel de subiect în programul de pregătire pentru un examen. Din punctul meu de vedere, dezbaterea și înțelegerea acestui subiect nu ar trebui să lipsească din această ecuație.

Cum spuneam și în alte postări, succesul în fața unui examen nu este asigurat doar de cantitatea de informații pe care o asimilam. Alți doi factori la fel de importanți  sunt: fondul emoțional care intră în contact cu informația citită, memorată, aplicată cât și elementul numit corp fizic.

Pentru a înțelege mai bine,  vă dau următoarea situație.

Ora de engleza, elevul este ridicat în picioare să rezolve un exercițiu, iar acesta a dat un răspuns diferit față de cel așteptat de profesoară. În secunda următoare colegii râdeau, iar profesoara foarte nervoasă i-a spus că dacă îl întreabă cineva cu cine a făcut limba engleză să nu  îi pronunțe niciodată numele.
Cum credeți că s-a simțit elevul în această situație? Foarte rușinat. Chiar dacă acest eveniment s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani, în momentul în care i-am spus să se gândească la o situație în care a simțit că i-a fost rușine, acest exemplu i-a venit primul în minte.
Cum ne afectează o astfel de experiență în pragul unui examen? Vă explic imediat.
Elevul nostru se pregătește pentru examenul de evaluare națională și la ce subiect credeți că nu se consideră suficient de bun? La subiectul în care are de scris un text argumentativ. Adică trebuie să își spună punctul de vedere și să îl argumenteze prin exemple. Pentru că în trecut a fost sancționat când a făcut acest lucru, acum creierul emoțional îl protejează de o experiență similară care l-ar putea face să simtă iar disconfort.

Rușinea este considerată a fi una dintre emoțiile primare, este o emoție a conștiinței de sine, este o emoție socială.
Alături de câțiva prieteni, ne întrebam dacă în contextul  în care să presupunem că aș fi singură pe această planetă, ce rol ar mai juca rușinea? Își mai are rostul?
Este clar că nu își mai are rostul. Rușinea este ceva social și apare în urma interacțiunii dintre oameni. Rușinea apare să reglementeze oarecum normele de comportament social unanim acceptate și aprobate de majoritatea populației.

O altă întrebare care a fost ridicată și în cadrul dezbaterii este dacă avem nevoie de rușine în cadrul sistemelor formale de învățământ? Mai avem nevoie de colțul rușinii?
Mulți cred că rușinea este un lucru bun pentru că îi face pe oameni să respecte regulile. În același timp, rușinea slăbește curajul și  blochează canalele emoționale.

Rușinea în cadrul sistemelor de învățământ face mai mult rău decât bine.
Cu câteva zile în urmă,  am fost invitată la Săptămâna Școala Altfel în București să le arăt copiilor câteva tehnici prin care pot memora mai ușor și distractiv informații. Am scanat rapid cu privirea cei 35 de elevi și am observat câți ar fi vrut să se exprime într-un fel sau altul, dar se temeau să nu fie judecați sau criticați pentru că ar putea pune o întrebare “nepotrivită”. Am început întâlnirea întrebându-i care ar putea fi cea mai nepotrivită, cea mai proastă, cea mai greșită întrebare pe care ar putea să o pună în cadrul acelei întâlniri? Au fost câteva exemple de genul: În ce zi suntem astăzi? Pe ce planetă trăim? Ne-am amuzat împreună de aceste exemple.
Când și-au dat seama că nu există întrebări proaste și că cea mai “proastă” întrebare este cea pe care nu o spui, atmosfera s-a schimbat radical. Doamna lor învățătoare care a asistat la oră, la final mi-a spus: “I-ați captat! Sunt impresionată de ce răspunsuri au dat și ce întrebări au pus. Dar mai uimită sunt de cât de activi au fost unii copii din această clasă care, la oră, niciodată nu ridică mâna din propria inițiativă.”

Copiii au o dorință foarte mare de a se exprima pe sine, doar că au nevoie de puțin ajutor la început. Acest lucru se poate observa și din scrisorile pe care le-au scris rușinii.

Dragă rușine,

• te rog frumos să nu mă mai faci să mă simt așa nesemnificativă;
• Te rog frumos să nu mai apari în situațiile în care chiar am nevoie să mă pot exprima liber, fără constrângeri;
• te rog frumos să nu mai fii așa agasantă;
• te rog frumos să îți iei o vacanță.

Cu drag,
Ilinca

 

“Rușine,

Te rog frumos să nu mai apari în următoarele momente:

• când ascult muzică în autobuz;
• când merg la baie într-o baie publică;
• când sunt cu niște copii pe care abia i-am cunoscut și vreau să fac niște glume;
• când îmi oferă cineva de mâncare;
• când sunt cu cineva și vreau să îmi iau ceva de mâncare;

Aș prefera să stai la o distanță de mine până îți zic eu să vii pentru că eu știu când este momentul potrivit.

Te pup!”

 

     

După ce au scris o scrisoare rușinii, i-am pus să facă un exercițiu de imaginație și să scrie cum cred ei că ar arăta o zi din viața lor fără rușine. Mai jos sunt câteva exemple.
“Fără rușine:

• aș avea curajul să mă exprim mult mai ușor;
• aș putea să fiu mult mai relaxată față de persoanele din jurul meu;
• aș putea să ies în față fără să mă simt prost că voi fi criticată;
• aș putea să fiu eu fără să mă scund după o mască doar pentru ai face pe ceilalți să creadă lucruri bune despre mine;
• aș putea să îmi arăt sentimentele; “

 

“Cum aș fi eu fără rușine.

Nu mi-ar mai fi frică să pun întrebări, oricât de stupide ar fi. Aș putea să port o conversație normală cu o persoană pe care nu o cunosc așa de bine. Nu mi-ar mai păsa de imaginea pe care o creez în mintea altor persoane. Aș fi mai fericită cu mine însumi. Aș fi mai dezinvoltă și fericită. “

 

“O zi fără rușine ar fi ca și cum nu ar exista nimeni și nimic care să mă intimideze. Aș trece pe holurile școlii cu capul ridicat, zâmbind, dansând, cântând, iar nimeni să nu mă observe. Aș lua o notă mică, mami și tati ar spune să mai încerc și după am mânca liniștiți. Aș râde, aș vorbi cât de tare aș simți eu și nimeni să nu se enerveze pe mine. Aș fi toată ziua fericită. “

 

“O zi din viața mea fără rușine ar arăta la fel doar că aș avea mai mult curaj și tupeu. Mi-aș spune punctul de vedere la școală, le-aș cere părinților un PC nou, aș face mai multe glume.”

   

 

Cum scăpăm de rușine?

Nu este atât de ușor să scapi de rușine. În schimb, ce poți face este să îi diminuezi din intensitate transformând-o  în jenă sau stânjeneală.

Poți scăpa de rușine exersând curajul de a comunica, de a te exprima, de a pune întrebări.

Pentru că rușinea este o emoție socială, se vindecă cel mai bine atunci când comunici cu cineva apropiat, cu o persoană empatică ce și-a câștiga dreptul să te asculte.

O altă variantă ar fi ca în momentele în care ai simțit rușine să vorbești cu tine însuți ca și când ai vorbi cu o persoană la care ții foarte mult. Acest exercițiu este și o dovadă că îți asumi ceea ce ți s-a întâmplat și manifești empatie față de propria persoană.

Pe final, îți adresez și ție aceleași  întrebări: Dacă ar fi să îi scrii o scrisoare rușinii, ce i-ai spune?
Cum ar arăta o zi din viața ta fără rușine?

Poți răspunde printr-un comentariu sau îmi poți scrie la adresa de email: georgiana@invataeficient.com

Cu drag,

Georgiana Gerea